Kremesh rasfatat - Dulcele gust al Debrecenului (HU)

De fiecare data cand trec prin Debrecen (Ungaria) nu pot sa nu fac o pauza de memorie. In urma cu 20 de ani, treceam pentru prima oara granita si rataceam prin Ungaria. Lumini, magazine frumoase si pline, masini noi nemaivazute si mai ales produse a caror existenta nu mi-o putusem imagina vreodata. Eram doar o adolescenta care ar fi facut orice de fiecare data, doar sa nu se intoarca la Romania cea intunecata, cu drumuri proaste si magazine (inca) cenusii. Ungaria a devenit un model fara sa vrea in acele prime luni dupa Revolutie. Apoi, model a devenit Austria. Si pe masura ce descopeream universul din jurul meu, un univers ce imi fusese refuzat ca si cunoastere, descopeream in fiecare din locurile pe unde ajungeam lucruri pe care le invatam.

Si acum, dupa atatia ani, de cate ori trec prin Ungaria imi amintesc atat de bine ca alaturi de oamenii de aici am invatat primele lectii de economie libera: "caiete contra mancare", sau "lenjerie contra vesela", sau "forinti contra lei si viceversa". In targurile de la Debrecen ori Bekescsaba stateam la o cafea intr-un frig hibernal alaturi de polonezi. Saraci si disperati, intr-o criza economica profunda ce parea fara iesire dupa ani de existenta. Eu copil, ei tineri adulti. Supravietuiam intr-o Est-Europa a unui troc "vecinistic".

Atunci, flamanda si socata nu-mi gaseam memoria si nici ragazul sa admir.  Si totusi, pentru o scurta vreme, Debrecen a fost capitala Ungariei de doua ori in lunga sa istorie (prima atestare a orasului apare prin anii 1300 cand cetatenii cetatii Debrecen primesc dreptul sa se autoadministreze alegandu-si conducatorii si judecatorii). Apoi, prin secolul al 16-lea a fost una dintre cele mai importante piete ale Ungariei. Si a redevenit o mare piata in Europa de Est in acei ani disperati ai lui '90. Puteai auzi in piata la Debrecen vorbindu-se romaneste, ungureste, polona, slovaca, ceha, sarba, chiar ucrainiana ori rusa. Fostii comunisti se cunosteau intre ei si se descopereau cu uimire. Existau si aveau un trecut comun pe care insa nu mai voiau sa-l imparta. Il traisera oricum.

Zilele acestea am revenit la Debrecen. De astadata pentru un concert. Am admirat orasul inca o data. Desi pare batran, e nou. Batalia de la Debrecen din 1944 a fost una dintre cele mai crunte din razboi. Orasul a fost distrus in proportie de 70%. Asa ca l-au reconstruit. E drept, intr-un comunism de catifea, nu atat de brutal cum a fost in Romania.

Si mai e ceva ce ma amuza. Istoria are simtul umorului! Unul dintre printii Debrecenului si ai Ungariei care au o statuie ridicata in aceasta tara e tocmai clujeanul Stefan Bocskay a carui poveste am sa v-o spun intr-o alta zi. Si strabatand strazile cochete ale Debrecenului mi-am amintit si de aroma pe care o raspandea prima paine-cozonac pe care o vazusem. Am ezitat sa o rup de teama sa n-o stric. Era prea frumoasa! Alba, mare, pufoasa, aromata... o minune rumena. O vitrina mai incolo, lucea luxos "kremes"-ul maghiar. Si de indata ce m-am intors din mica mea excursie, am creat o reteta de cremes rasfatat, de zile dulci. N-am apucat sa-l gust. Sper doar ca amicii mei s-au rasfatat indeajuns cu dedulcitul kremes transilvano-maghiar.

Ingrediente:

1 pachet 800 gr aluat frantuzesc

5 oua

3 l lapte

3 plicuri de budinca vanilie Dr. Oetker

50 gr amidon alimentar

250 gr zahar

1 lingura cafea espresso tare

20 ml esenta rom

10 ml esenta migdale

20 gr granule de gelatina

600 ml frisca

150 gr ciocolata neagra

80 gr ciocolata alba

boabe de cafea

Cum se face?
1. Lasa aluatul sa se decongeleze in frigider si nu forta decongelarea. Apoi, intinde aluatul la dimensiunea tavii de la aragaz. Coace 5 foi, pe rand si lasa-le sa se raceasca la temperatura camerei.
2. Intre timp, amesteca galbenusurile cu zaharul, bundincile de vanilie, amidonul, cafeaua si laptele adaugat usor in ingrediente ca sa nu se faca cocoloase. Pune la fiert si amesteca in continuu pana se intareste si e consistenta bine. Adauga esentele. Apoi, ia crema jos, las-o sa se raceasca si amesteca din cand in cand ca sa nu formeze crusta. Cand e rece, adauga-i albusurile batute spuma tare si gelatina in care ai pus 2 linguri de apa rece si dupa ce s-a intarit a-i facut-o sa se topeasca pe bain-marie. Amesteca crema si las-o 15 minute la frigider.
3. Bate frisca si aromeaz-o cu cateva linguri de lichior-crema de whisy. Pe prima foaie pune 1/2 din crema de ou si vanilie, pe a doua 1/2 din cantitatea de frisca, pe a 3-a foaie pui restul de crema de vanilie si ou, pe a 4-a foaie pui restul de frisca. Acoperi cu ultima foaie coapta si peste ea torni ciocolata neagra topita pe bain-marie. O lasi sa se raceasca bine cel putin 30 minute.
4. Topesti ciocolata alba pe bain-marie si nu pui apa ci 1 lingura de frisca lichida. Deseneaza cu ciocolata alba diverse forme peste  glazura de ciocolata neagra. Foloseste o lingura pentru asta si ai grija sa te misti repede sa nu ti se intareasca ciocolata alba. Nu poti s-o retopesti. Se taie. La final decoreaza cu boabe de cafea pe care le poti tavali in putina ciocolata topita.

Pofta buna!