Salata princiară de porumb

E o bucurie să te întorci la lucrurile dragi. Chiar e. Și mai ales după ce viața te-a înghesuit, ai pregătit o grămadă de lucruri să le publici, ai tot adunat, dar n-ai mai apucat să faci exact ceea ce iubești cel mai tare: să scrii.

Însă știți voi prea bine că nu e prima oară, și deși mi-aș dori să fie ultima în care părăsesc blogurile pentru o perioadă mai lungă de timp, s-ar putea să nu fie cum îmi doresc. Dar, să trecem la lucruri mai vesele.

Se zice că porumbul e nestemata din coroana unei prinţese din America de Sud care-şi căuta ursitul printre...conchistadorii spanioli. Şamanul locului, la porunca tatălui aruncase blestem peste oricine s-ar fi dus de bunăvoie după unul dintre cotropitori să se facă fiinţă care mereu să îi fie celui drag aproape, dar niciodată pereche. Să-i simtă atingerea, dar să nu se bucure de ea, să fie folosit, dar în nici un caz să nu poată răspunde. Cum fiicei sale  îi căzu cu tronc taman conchistadorul ce adusese nelegiuirea peste tărâmul lor, şamanul rosti blestemul, tatăl privi neînduplecat. Fu întrebată care îi e ultima dorinţă: iar fata răspunse că dragostea nu se pedepseşte cu moartea. I se răspunse că în lumea oamenilor plata pentru a iubi pe cine nu trebuie este moartea.

Cât ai clipi, frumoasa fată se transformă în milioane de boabe aurii, solare, care risipite în nisip, care prinse toate în mănunchi ascunse timid în foi groase verzi din care ţâşneau plete întunecate. Ca ale ei. Găinile se aplecară şi savurară momentul şi fură blestemate de rege să nu mai zboare cât o fi lumea lume. Bag de seamă că până atunci şi găina zbura ca şoimul. Se spune că uimit peste poate, conchistadorul luă un mănunchi de "aurul nisipului" şi făcu avere cu el la curtea Izabelei cea mereu doritoare de noi pământuri care să fie doar şi numai ale ei. Căci porumbul, cum fură denumite boabele cele iubitoare de soare, dulciu, consistent şi versatil fu pe placul tuturor în noua sa lume, dar nimeni nu avea să-i mai înţeleagă vreodată setea de iubire atunci când, scoate plete răsfirate de vânt din hainele-i groase şi verzi.

Şi când o-ţi face salata asta şi o veţi gusta, să vă aduceţi aminte de fata cu inimă dulcie şi moale ca iubirea cea solară şi fără stăpân a inimii tinere. Se zice că întinereşte (sic!).

Salată festivă de porumb

Timp de preparare: 30 min

Nr. portii: 6

Ingrediente:

Pentru salata: 500 gr boabe de porumb 12 bucati de mozzarella "bile" 12 oua de prepelita 12 rosii chery 2 fire de ceapa verde 1 ardei rosu 1 ardei verde 1 capatana mica de salata (romana sau iceberg)

Pentru dressing: 1 lingura miere 1 lingura aceto balsamico 70 ml ulei de masline de calitate

Cum se face?

1. pune boabele de porumb la fiert in apa cu sare (eu am folosit boabe de porumb congelate, din comert); la fel, pune la fiert si ouale de prepelita pentru aproximativ 2 minute (sa fie fierte "tari");

2. curata de cotor si seminte ardeii si taie-i feliute subtiri; spala rosiile cherry si lasa-le sa se zvante pe un prosop de bucatarie; feliaza salata;

3. intr-o cana amesteca mierea cu aceto balsamico si adauga uleiul; amesteca bine;

4. dupa ce s-a fiert porumbul, pune-l intr-o sita sub apa rece, scurge bine apa si aseaza-l in vas; adauga celelalte legume, mozzarella, ouale de prepelita si adauga dressingul;

5. inainte sa o aduci la masa, cladeste compozitia pe foi de salata proaspata.

Poftă bună!