Lumea Culinara

Cutiute dulci - cochetand cu un adio

6

Nu stiu cati dintre voi se gandesc cu adevarat de ce sa mentii un blog culinar? De ce atata oboseala pentru a impartasi ceea ce creezi in bucataria ta (daca o faci) cu o blogosfera care pare sufocata de retete si bloggeri care par a se lupta pe viata si pe moarte pentru o lista lunga de comentarii si recunoasteri? Recunoasteri din partea cui? Si ce contin acele comentarii?

Nu pot sa nu-mi pun aceste intrebari.

Si ma intreb la modul serios de ce scriu aici consumand un timp pretios si putin? La ce foloseste si care ar fi rezultatele?

Poate ca ar fi vremea sa sterg toate blogurile pe care le-am creat...

6 comentarii: Leave Your Comments

  1. Nu stiu, eu scriu pentru mine, pentru lista mea personala de retete, cui ii place citeste, cui nu, nu, nu lupt nici pentru rating mai mare, nici ce stiu eu ce recunoasteri, ma bucur cand vad ca am vizitatori, ma bucur si pentru recunoasteri dar, in fond, blogul e ceva egoist, ce am creat pentru mine, pentru ca-mi face placere. Un hobby. O modalitate de comunicare cu diversi oameni. Si mie imi place sa comunic. In plus, de pe alte site-uri am invata o gramada de lucruri pe care altfel n-as fi avut de unde sa le stiu.

    RăspundețiȘtergere
  2. O vreme am crezut si eu in explicatia asta, dar experienta de viata mi-a dovedit ca nimeni nu se oboseste sa fotografieze si sa sa scrie in plus un caiet de retete pentru sine, fara ca macar sa spere in mai mult.

    Comunicarea prin blog cu alti oameni (in cazul in care exista) e rareori serios si cu continut. De prea multe ori intalnesti aceleasi replici banale, pe toate blogurile. Si atunci comunicarea devine mai mult non-comunicare.

    Persona mi s-a infirmat si chestiunea numita "comunicare prin blog" si spun asta cu riscul de a parea carcotasa si ciudata.

    Pe tine chiar te multumeste comunicarea din mediul virtual?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu e singura comunicare, e doar una din multele. Cat ma pot astepta de la un mediu virtual, da. Chestii mai serioase si profunde nu astept de la mediul virtual ci de la cel real, prietenii in carne si oase, familia. Acum e drept, poate si faptul ca stau acasa cu copilas mic contribuie la faptul ca ma simt multumita cu acest gen de "evadare", de mai mult nu ma simt in stare acum. De multe ori comunicarea din virtual se prelungeste in real, prietenii ma suna dupa ce-mi citesc cate o postare. Dar oricum viata mea pe net e doar 20% din timpul dedicat hobby-urilor mele. La chestia cu caietul de retete: am preferat sa mut totul virtual, ma scuteste de vrafuri de caiete, plus ca mai primesc idei de imbunatatire a anumitor retete. Ma gandeam ca ar conta si momentul din viata la care esti, poate pentru tine ar fi mai important sa iesi in lume. Daca asta te-ar satisface si ti-ar umple viata, de ce nu? Lasa hobby-urile de tip calculator pentru vremuri ca acelea prin care trec eu (cu bebe acasa de pilda), cand "vei fi legata de glie".:)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Mult m-am gandit si la ce spui tu. Pe de alta parte sunt unul dintre "copii internetului" si meseria mea are destul de mult de-a face cu internetul.

    Pe de alta parte mi se pare ca retetele continuam sa ni le luam mai toate din zonele specializate si facandu-le le punem si in blog.

    Stau si analizez fenomenul pentru ca de multe ori ma intreb daca pe bune nu e o pierdere de vreme, mai ales ca acea comunicare de care spuneai tu mie mi se pare mai mult un soi de non-comunicare, in cazul fericit in care exista.

    Nu vreau sa fiu carcotasa. Gandesc si spun ce gandesc in acest punct :). Eu ma asteptam la un pic mai mult de la acest mediu virtual si probabil in asta consista dezamagirea mea.

    Si probabil si altii fac reevaluari asa cum o fac si eu acum, doar ca probabil n-au facut aceste reevaluari si publice sub forma unei postari... Eu pur si simplu o impartasesc macar sa vad daca chair merita sa continui...

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e rea ideea deloc...e chiar o ideea buna numai ca mi se face foame numai citind commenturile :)

    RăspundețiȘtergere
  6. treaba cu blogurile, este ,intradevar o problema de optiune , la un moment dat ; eu sunt de curind pensionara si acum am timp sa stau in fata calc. m-am inscris si pe un forum, si am vazut ca f multe din fetele care postau acolo aveau blog , asa l-am descoperit si pe acesta ( din blog in blog ) .Mie imi place acest blog, dintre multele pe care le-am vizitat , acesta mi se pare deosebit , denota o anumita gingasie si finete in modul cum sunt alese retetele si textele postate , de aceea mi l-am trecut in bookmark , sa-l am la indemina, dar recunosc ca nu intru zilnic pe el , si nici nu am postat pina acum , din comoditate. Eu cred ca , daca simti ca este o irosire de timp pentru tine , ca nu-ti mai aduce bucuria de la inceput , cind l-ai deschis, este cazul sa te gindesti la alt mod de a interactiona cu oamenii , mai ales daca esti tinara . Sunt de acord cu tine , ca este frustrant sa vezi ca , dupa ce ti-ai consumat ore din zi ca sa pregatesti ceva si sa -l postezi, in speranta ca vei face unor oameni o bucurie , nimeni nu pare sa aiba o reactie , dar te asigur ca sunt destui cei care citesc, dar f putini cei care simt nevoia sa-si posteze impresiile , sa comunice .Cam asta am vrut sa-ti spun ca mi-ar pare rau, dar aici este vorba de ce vrei tu , nu noi, niste necunoscuti. Pupici !

    RăspundețiȘtergere