Dulciurile si dragostea au ceva in comun: fie iti place de la prima lingurita, fie nu-ti cad bine defel si nu te mai intorci niciodata la ele, indiferent cat de atractive ar parea.
Dar n-am sa va vorbesc despre Sfantul Valentin pur si simplu pentru ca a devenit un sfant prea "comercial".
Invartindu-ma prin lume am descoperit dragostea la prima vedere. Si ce legatura poate fi intre dragostea la prima vedere si dulciurile traditionale dintr-o tara, tara care nici macar nu are un nume pe care sa si-l fi dat singura? Pentru ca daca va spun Crna Gora - nu-i asa ca nu va spun mare lucru? In schimb daca auziti numele de Muntenegru stiti cu siguranta la ce anume ma refer.
Intre aceasta tara si Italia sunt legaturi foarte profunde. Comerciantii venetieni din Evul Mediu aveau dureri de limba strasnice in a pronunta numele tarii acesteia. Asa ca tot privind ei la muntele acesta negru care separa Occidentul de Balcani au inteles rapid ca cele doua cuvinte, Crna Gora, nu erau altceva decat o imagine foarte descriptiva pusa in cuvinte a unei realitati geografice, legata de muntele care tine la inima lui un popor simplu de pastori, insa un popor foarte puternic. Asa ca au numit locul pe care-l vedeau si cu care stabilisera legaturi comerciale: Muntenegru. Si Muntenegru i-a ramas numele pana in ziua de azi. Si cine ar vrea sa desparta Muntenegrul de Serbia sau de Balcani mare pacat ar face. Aceasta tarisoara muntoasa, Muntenegrul este cea mai frumoasa uniune de spirit occidental si balcanic, unic si deosebit, un spatiu comun tuturor care spatiu, ramane el insusi. Este poate cel mai frumos paradox al spiritului european.
Si mai e si un minunat paradis natural. Pentru ca in Muntenegru se gaseste cel mai lung canion european, al doilea ca marime in lume, dupa canionul american. In acest paradis pe care Occidentul l-a numit oarecum superficial "modest" s-a nascut o poveste de dragoste care a lasat o urma unica in istoria Italiei si in istoria acestor parti.
Intre Elena si Vittorio a fost dragoste la prima vedere, chiar daca aceasta iubire a primit o consistenta mana de ajutor din partea mamei lui Vittorio, Margherita. Aceasta a facut ca cei doi tineri sa se intalneasca. Si s-au intalnit pentru prima oara la o expozitie de arta internationala la Venetia, apoi sau reintalnit in Rusia, locul in care Elena studiase.Pentru a-si urma iubirea, Elena a trebuit sa renunte la religia ei ortodoxa si sa devina catolica. La nunta ei a trebuit sa fie singura, pentru ca mama ei, o ortodoxa ferventa, n-a participat. Insa dincolo de a fi fost o femeie extrem de inteligenta si educata, foarte sensibil, Elena era si o incapatanata incurabila.
Si dupa multe obstacole, dragostea a invins in cele din urma. Din pozitia in care a ajuns, Elena a inteles sa nu-si uite radacinile si cu ajutorul sotului ei a construit independenta Muntenegrului. Elena si Vittorio au avut 5 copii. Una dintre fiicele lor, cea mai atasata de mama si cea care a mostenit caracterul dulce si inteligent al mamei, Mafalda, a sfarsit in lagarul de concentrare din Buchenwald si datorita faptului ca era casatorita cu un print german.
Asa cum poate v-ati dat deja sema, vorbim despre Elena de Savoia, printesa de Muntenegru, crescuta intr-o capitala "modesta", Cetinje si casatorita cu Vittorio Emanuelle III, print si rege de Savoia. Au trait impreuna una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste ale unei Europe moderne atat de agitate si rebele.
Si pentru ca voiam sa simt gustul exotic al Muntenegrului m-am asezat la masa lui. Si m-au cucerit dulciurile acestei tari. Putin conteaza daca aceste prajituri sunt mai mult sarbesti decat muntenegrene. Sunt gustul Balcanilor si ca toate lucrurile nascute in aceste parti, apartine tuturor, dar fiecare le face in felul sau.
Krempita si Sampita sunt doua prajituri care te cuceresc rapid. Amandoua sunt grandoare in absolut, fie si numai pentru dimensiunile pe care le primeste fiecare bucata care iti ajunge in farfurie. Balcanii iubesc crema si daca ceva trebuie facut cu crema, atunci aceasta trebuie sa fie in cea mai mare cantitate posibila. Bucatile de prajitura sunt enorme, si n-o sa le poti da gata daca nu-ti dau o mana de ajutor si prietenii. Dar sunt prajituri superbe ca si gust. Sun o poveste despre generozitatea pura, un fel de a-ti spune: "Ei si ce daca viata prin partile astea e asa de grea? Nu-i nimic! Macar la masa, chiar acum nu trebuie sa se simta nici o lipsa, nici o problema, nici o greutate a vietii" - si viata se traieste cu pofta trecand prin farfurie.
Si ca sa pastrez stilul balcanic am pus la un loc cele doua retete traditionale de krempita si sampita si astfel a iesit o prajitura... "la maxim"!. As numi-o...as numi-o... "creme d'amour" atat de dulce, de pufoasa si de moale e, atat d eplina de senzatii poate fi.
Temp de preparare: 3 ore
Portii: 15 (enorme!)
Ingrediente:
Pentru "stropii" de ciocolata
200 gr di ciocolata 55% cacao
Pentru crema alba (Sampita)
5 albusuri de ou
300 gr zahar
80 ml apa
Pentru crema galbena (Krempita)
5 galbenusuri
2 l lapte
10 linguri de zahar
500 ml frisca
150 gr amidon
10 gr gelatina
10 gr esenta de rom
2 pliculete de zahar vanilat
Pentru baza
2 foi de napolitana
Cum se face?
1.amesteci galbenusurile cu zaharul, cu esenza si zaharul vanilat si amidonul intr-o cratita si adaugi cate putin din laptele rece pana cand ai adaugat tot laptele; lasa la fiert pana cand compozitia ajunge la o consistenta dura apoi las-o sa se raceasca pana ajunge la temperatura camerei, amestecand din cand in cand ca sa nu faca crusta;
2. adauga gelatina in apa rece si apoi dupa ce s-a intarit, pune-o pentru cateva secunde in microunde, apoi adaug-o la crema fiarta si racita; amesteca repede si adauga frisca batuta; pune totul intr-o tava acoperita cu folie alimentara si deasupra pune foile de napolitana; lasa la frigider pentru aproximativ 3 ore;
3. pentru Sampita: pune zaharul intr-o cratita si adauga apa atat cat sa acopere zaharul, apoi lasa la fiert pana obtii un sirop consistent; acest sirop fierbinte il pui putin cate putin peste albusurile batute spuma; vei vedea ca la inceput se lasa albusurile dar daca vei lucra cu atentie si vei adauga cate putin din sirop vei vedea ca vei obtine o crema consistenta; dupa ce ai terminat de adaugat siropul trebuie sa continui sa bati crema pana cand nu mai cade de pe tel si nici din castron daca il intorci cu capul in jos.
4. rastoarna prajitura din tava si acopera cu crema alba din albusuri apoi cu ciocolata topita, dupa cum iti place.
Pofta buna!
0 Comentezi?:
Trimiteți un comentariu