Sharlotka Suflet de Măr cu lacrimi de rodii

S-a întâmplat să gust un dulce cu aromă de poveste într-un oraş încărcat de poveşti, undeva într-un cartier evreiesc, într-un străvechi mic regat medieval, demult dispărut de pe hărţile aventurierilor, dar păstrat în minţile şi inimile oamenilor.

M-a fascinat prăjiturica aceea, deşi nu sunt fan al prăjiturilor cu mere. Pur şi simplu nu îmi plac, şi rareori mama a reuşit să mă convingă că prăjiturile cu mere pot fi şi comestibile şi să le mănânci cu un grăunte de plăceere măcar.

În acea seară m-am oprit flămândă şi tristă în singura cofetărie care mai era deschisă în cartierul evreiesc, plin de umbrele trecutului, de poveştile sale şi mai puţin de locuitorii de la care i se trage numele. Pe raft erau puţine prăjituri rămase. Şarlotka, cea cu suflet rusesc o întâlnisem deja în periplurile mele în Estul îndepărtat, european. Aşa că m-am încumetat să risc.

Savoarea şi fineţea prăjiturii mi s-au întipărit în cerul gurii până într-atât încât am refăcut reţeta plecând de la ce-am simţit. Doar că n-am făcut-o întocmai. O găsisem adunată între braţe de aluat fraged, crocant. Eu am ascuns fineţea umpluturii modificând-o, în inimă de măr copt şi i-am pus poale şi văl de frişcă albă şi lacrimi de rodii.

Prăjitura shalotka e foarte comună în Polonia, Ucraina, dar şi în toată Rusia. Ruşii în sine şi-o dispută cu polonezii, fiecare atribuindu-şi dreptul de creaţie al rafinatei sharlotka. Cea poloneză este mult mai fină în arome şi texturi, cea rusă este mai pregnantă în gust şi, adeseori mult mai consistentă, dar veţi simţi clar merele lăsate să cadă brut în aluat şi coapte să ia suflet de pandişpan.

Bune sunt amândouă, fiecare făcută după spiritul şi asemănarea oamenilor care i-au dat viaţă în bucătăriile lor. Dar cea mai rafinată şarlotkă am savurat-o totuşi în inima Galiţiei, într-un cartier evreiesc plin-ochi de poveşti.

Sharlotka Suflet de Măr cu lacrimi de rodii

Nr. porţii 6

Timp de preparare: aprox. 40 min

Ingrediente:
6 mere pentru plăcintă, potrivit de mari
5 linguri de stafide
4 linguri de merişoare
4 linguri de sâmburi de nucă
3 linguri de sâmburi de alune sau migdale
1 lingură de scorţişoară
1 vârf de linguriţă de boabe de piper roşu
6 linguri de zahăr
1 plic de zahăr vanilat
3 linguri de amidon
1 linguriţă boabe de cardamom
300 ml vin roşu
200 ml lapte
nuci pecan pentru decor
200 ml frişcă vegetală
6 linguri de mascarpone
1 lămâie mică
zeama de la 1/2 limetă

Cum se face?

1. Spală merele şi cu un cuţit şi o lingură scoate miezul şi cotorul din ele, fără a le găuri de tot; stropeşte şi mărul golit de miez, dar şi miezul, după ce ai îndepărtat alveolele în care stau seminţele şi seminţele;
2. taie miezul merelor în cuburi şi pune-l într-o crăticioară emailată împreună cu: 3-4 linguri de zahăr, stafidele, merişoarele şi căleşte-le puţin până zahărul se caramelizează, iar fructele s-au înumuiat puţin;
3. adaugă sîmburii de alune, nuci, migdale, scorţişoara, piperul roşu, zahărul vanilat şi amestecă puţin apoi adaugă şi amidonul şi laptele, dar şi zeama de limetă; fierbe totul la foc mic până oţbii o cremă de consistenţa unei smântâni nu foarte groase;
4. aşează merele într-o tavă şi umple-le cu şarlota de la punctul 3, încă fierbinte; pune vinul în tavă şi crema rămasă, mai adaugă 2-3 linguri de zahăr şi boabele de cardamom;
5. bate frişca şi amestecă 6 linguri de frişcă cu 4 de mascrapone şi pune ceea ce rezultă ca un capac de-asupra sarlotei din mere;
6. dă merele la cuptor pentru maxim 15 minute.

Tip: 

1. Serveşte merele calde, în pat de frişcă bătută, rece şi cu boabe de rodie de-asupra pentru culoare şi plus de aromă.
2. De preferat e să nu reîncălzeşti merele, îşi vor schimba aspectul şi vor deveni ca mărul din imagine; la fel şi în cazul în care nu ai găsit mere pentru plăcintă, un soi de mere cu carnaţie consistentă şi care rezistă mai bine la prepararea termică.

Poftă bună!

Dovleac împănat cu friptura de pui îmbălsămat

Ştiu, n-am mai scris nimic de multă vreme. Tot felul de îndoieli s-au cuibărit în mine, născute din lipsa de interacţiune cu voi. Eu una nu pot scrie în van, în orb, departe de oameni.

Aşa că n-am mai scris chiar dacă îmi era dor, chiar dacă m-am jucat în bucătărie. E urât să-ţi fie pustiu în jur, să fie gol şi oamenii să treacă muţi mai departe, întocmai ca acei cunoscuţi care te văd pe stradă dar privesc triumfalist în altă parte ca nu cumva să-ţi dea bineţe, că le-ar doborî gradele de pe umeri.

Uneori, ştiu, gândesc frust şi prea direct. Aşa sunt eu. Alteori, nu pot spune ce gândesc pentru că cuvintele refuză să iasă. Deh, care om nu e la fel?

Azi mă jucai cu aromele toamnei şi mă gândii că poate o să vă amuze şi pe voi să faceţi la fel.

Dovleacul e o resursă complexă şi ludică. Îl sculptăm, îl decorăm, îl coacem în fel şi chip. Ca strugurii, dovleacul ascunde în carnea lui bucuria soarelui.
De astă-dată l-am umplut cu minuni şi i-am aşezat alături carne frăgezită în arome de ceai.

Deci să purcedem.

Dovleac împănat cu pui îmbălsămat

Nr. porţii: aprox. 8

Durată preparare: aprox. 2 ore

Ingrediente:

Pentru dovleacul împănat

Pentru puiul îmbălsămat

1 dovleac potrivit de mare (mediu) 500 gr ciuperci 200 gr orez 2 morcovi 3 cepe 2 cepe verzi 1 ardei potrivit de mare 1 ţelină mică 50 gr prune uscate 3-4 căţei de usturoi 100 gr smântână grasă 30 ml ulei condimente: sare, piper, vegeta (dacă foloseşti), foi de dafin, ienibahar, busuioc

Aprox. 1 kg pulpe de pui (sau orice altă parte a puiului vă place) 1 lingură de melasă de rodii 1 linguriţă de muştar franţuzesc 1 linguriţă boabe de ienibahar 3-4 foi de dafin 1 linguriţă de sos dulce-iute tailandez 1 linguriţă susan 30 gr caise confiate 1 cană de ceai aromat din: mentă şi salvie în care ai stors o jumătate de lămâie 1 lingură de pastă de roşii 5-6 căţei de usturoi 50 ml ulei 100 ml vin alb

Cum se face?

1. Spală bine dovleacul pe dinafară, taie un capac, scobeşte cu atenţie interiorul să nu rămână deloc sâmburi şi dă la cuptor, unde îl laşi să se coacă de jumătate. Pentru a şti cât s-a copt, verifici cu furculiţa. Când ea intră cu puţină greutate, îl poţi scoate şi umple.
2. Între timp: spală carnea de pui, codimenteaz-o cu sare şi piper, aşeaz-o în cratiţă cu toate cele menţionate, mai puţin usturoiul pe care îl vei adăuga la sfârşit, când carnea e făcută şi sosul a scăzut şi a devenit consistent. Dacă vinul se evaporă prea repede, adaugă încă un păhărel de vin alb, sau ceai. Ceaiul se face fierbând o cană de apă într-un ibric, apoi adaugi plantele şi laşi la infuzat 3-5 minute sub capac şi adaugi zeama de lămâie. Acest ceai şi vinul se pun peste carne înainte să o dai la cuptor.
3. Spală orezul cu apă rece până iese amidonul din el.
4. Într-o cratiţă non-aderentă pune toate legumele tocate cubuleţe, orezul spălat şi uleiul. Prunele şi usturoiul se adaugă la sfârşit doar. Când legumele şi orezul au devenit sticloase, adaugă o ceşcuţă de apă călduţă şi lasă să fie absorbită de orez. Mai adaugă apă dacă este prea puţină. Când orezul este de jumătate făcut, adaugă condimentele şi smântăna şi amestecă bine să se topească smântâna.
5. Dacă dovleacul e copt de jumătate, umple-l cu risotto-ul făcut după cum am spus mai sus, pune capacul de dovleac şi dă înapoi la cuptor pentru încă aprox. 30 minute, sau până când vezi că orezul e făcut înăuntru şi nu e foarte zemos. Când orezul e făcut, iar dovleacul e şi el copt bine, scoate-l şi lasă-l la răcit pe masă în bucătărie.

Sfat: Serveşte cu sos de usturoi, cald şi cu carne îmbălsămată. Pentru culoare şi gust, presară pătrunjel şi busuioc proaspăt deasupra.

Poftă bună!

Pizza "la masina de paine"

Uneori n-ai chef, alte ori n-ai timp, dar in ambele cazuri masina de facut paine poate fi un "salvamar" util si la indemana.

Imi place sa fac aluaturi framanatate, insa mai putin sa le framant. Nu de alta, dar de mica povestea-pacalici cu "asudatul grindei" m-a prins cam prea tare si a devenit motiv de evitat aluaturile framantate. Ca sa scape de gura mea atunci cand ma punea sa o ajut si sa framant te-miri-ce fel de aluat, mama imi raspundea sec la intrebarea constanta: "Cand e gata mama?". Zicea doar: "Cand o asuda grinda". Si ma tot uitam sa vad de-a asudat. Nu asuda niciodata, motiv pentru care am invatat s-o stropesc cu apa spre disperarea mamei care isi vedea "pictati" astfel si peretii, nu doar grinzile care pentru mine erau de fapt chenarul usii. Motiv pentru care si acum, pun masina la framantat si astept sa asude "dansa" si nu eu. Si, credeti-ma, e teribil de convenabil mai ales cand ai nevoie de o cina rapida, sau ai oameni flamanzi, musafiri in asteptare si cu chef de vorba si alte asemenea grabite ocazii.  Asadar iata reteta mea de "pizza la masina de paine".

Pizza "la masina de paine"

Timp de preparare: 15 minute

Timp de coacere: aprox. 30 min.

Portii: 6 portii mari

Ingrediente: 

Pentru aluat

350 gr faina

100 ml apa

50 ml lapte

1 ou

1/2 cub de drojdie

1 praf de sare

1 praf de zahar

Pentru umplutura:

300 gr legume congelate (porumb, broccoli, varza bruxelles, mazare, morcov etc)

1 ardei rosu mare

1-2 bucati carnat afumat (optional)

2 cepe verzi

1 fir de usturoi verde

200 gr cascaval

200 ml suc de rosii condimentat dupa gust

condimente

Cum se face?

1. Puneti toate ingredientele pentru aluat in masina de paine conform cu instructiunile masinii (ingredientele uscate primele, sau ultimele, in functie de tipul masinii de facut paine). Setati pe programul scurt si lasati masina doar sa amestece si sa framante aluatul. Oprit-o cand a terminat de framantat si scoateti aluatul. Intindeti coca in tava tapetata cu foaie pentru copt si lasati-o pe masa din bucatarie. (Atentie! Aluatul trebuie sa fie mai moale, elastic, dar nu excesiv de moale. Daca mai trebuie, si in functie de calitatea fainii, mai adaugati faina.)

2. Treceti legumele congelate printr-un jet de apa fierbinte si lasati-le pe masa din bucatarie intr-o sita sa se scurga de apa. Optional, le puteti si opari cateva minute in apa clocotita si apoi sa le stoarceti bine de apa. 

3. Ungeti aluatul din tava cu sos de rosii condimentat dupa gust. Eu pun: rozmarin, salvie, chimion, sare si piper. Aseazati legumele oparite peste, iar deasupra asezati carnatul taiat felii potrivit de mari, apoi presarati ceapa si usturoiul verde, ardeiul, asezonati cu sare si piper si razuiti cascaval de-asupra. 

4. Coaceti pizza in cuptorul bine incins dinainte. 

Pofta buna!

Masa de Paste - runda II

O noua zi, noi distractii prin bucatarii...pe unde s-o nimeri! De asta-data doar dulciurile s-au repetat, in rest, totul s-a reconstruit cu drag, in joaca, in noi combinatii de arome, gusturi, culori si consistente. Si a iesit:

1. Tabouleh "impanat"

2. Tzatziki frantuzit

3. Paine libaneza umpluta

4. Baghete fanteziste

5. Salata de verdeturi incuscrite

6. Salata Aroma Plus (am uitat sa atasez fotografia in colaj, dar reteta va veni mai tarziu dupa ce va fi publicata in magazinele de specialitate)

Pentru mancatorii de proteina "pe os" n-a lipsit mielul si puiul, dar despre acele retete vom vorbi intr-o data viitoare. 

Sa ne fie ziua ziua si oamenii buni!

Masa de Paste 2014, runda I

Pastele 2014 - Ziua 1

Hristos a inviat! Sezonul salatelor si al reinvierii aromelor proaspete si bogate, asa as defini eu bucuria de a gati pentru Paste indiferent de locul in care te afli. Si cu toate ca mi-as fi dorit sa raman in arpegiul raw vegan a trebuit totusi sa multumesc si amicii dependenti de aroma clasica a carnii.

Asa ca a iesit:

1. - Salata fructata
2. - Salata fantezie de spanac 
3. - Oua de rata cu ciuperci si alte bunatati
4. - Supa-crema de mazare cu "surprize"
5. - Tabouleh fantezist cu friptura de miel "All spices"
6. - Pui rafinat cu manta de gem si seminte
7. - Pasca fructata
8. - Tentatie de ciocolata - o minune de prajitura reinventata. 

Zile de lumina pline!

Baton raw vegan "Pranz energetic"

Experiente si experiente - asa as putea defini ultimul an din viata mea. Cel putin ultimul an. Un an in care m-am indepartat cumva de bucataria traditioanla sau de creatiile si joaca cu ingredientele cunoscute, asa cum le stim cu toate si am experimentat bucate noi, moduri noi de a le prepara, ingrediente noi. Ca urmare a acestor experimente m-am pomenit cu multe kilograme in minus, cu o energie debordanta, cu o lume nou-descoperita si cu foarte multe provocari. 

Toate aceste schimbari m-au tinut departe de blog. Inca pendulez daca sa scriu sau nu despre experienta asta, sa raman la a publica retete "traditionale", -incotro? Cu toate astea, poate ca experienta mea de trecere, postata pas cu pas aici va fi de folos si altora dintre voi care ar dori sa faca schimbari, sau pur si simplu vor sa incerce ceva nou. De aceea nu vreau sa ridic osanale nici unui stil de viata. Cred ca fiecare om are dreptul la cautarile sale, la descoperirile sale, la alegerile sale. Va arat doar ce am descoperit eu, ce incerc, ce imi place, ce mi-a folosit. Sper doar sa fie la fel si pentru voi. 

Traiesc intr-o lume in care sunt un caz mai degraba izolat. Cei din jurul meu inca privesc incruntat alegerile mele culinare. Vad rezultatele, dar tot nu inteleg. Nici eu nu pot spune ca inteleg pe deplin. In aceste conditii, pentru majoritatea pofticioasa si traditionala din jurul meu, voi gati in continuare ... clasic, la orice eveniment care ne aduna impreuna. Pentru mine, voi experimenta vegan, raw vegan, vegetarian... Pot sa va spun un secret? As incerca si stilul lunarian daca ar exista vreunul astfel de stil! In acest context, pe acest blog veti gasi si retete create si gatite ca si pana acum, dar si vegetariene, ovo-lacto vegetariene, vegane/raw vegane. Toate in limita timpului de a le fotografia si posta. 

Reteta pe care v-o ofer astazi s-a nascut din disperarea de a nu mai manca orice fel de mancare pe apucate, in oras. Zilele mele de luni sunt agitate, nebune, fugarite. Cel putin in ultimele luni. Pranzul cu care ma obisnuisem, tihnit, la munca, nu mai poate fi luat nici la ora stabilita, dar nici in vreun local. Stiti voi vreun local care iti permite sa-ti mananci propria mancare in locul ofertei lor? Eu nu. Iar shaormeriile si alte asemenea "oferte" mi-au daramat munca din ultimul an in ceea ce priveste tot ce dobandisem in sanatate, greutate in minus, energie. In disperare de cauza am inceput sa caut solutii si am invatat de la altii cam ce-ar putea fi. Din ideile lor, mi-am creat propria reteta. A iesit o minunatie de baton super-gustos. Si cred si foarte nutritiv si furnizor de energie "la pachet".

Baton raw vegan "Pranz energetic"

 Timp de preparare: 30 minute

Nr. portii: 7 pana la 10 batoane

Ingrediente:

1 para 1 mar 1 banana 1 kiwi 50 gr smochine uscate 50 gr curmale fara samburi 50 gr merisoare uscate 50 gr stafide 50 gr ananas confiat 50 gr caise uscate 100 gr fulgi de cocos 1 lingura miere poliflora

150 gr fulgi de ovaz 1 lingura tarate de physillum 1 lingura tarate de ovaz 1 lingura seminte de chia 1 lingura seminte de canepa raw 50 gr migdale crude 80 gr alune crude 80 gr seminte de floarea-soarelui crude 50 gr seminte de dovleac crude 50 gr seminte de caju crude ½ lingurita din : pudra de mesquite, horny goat, grau, kelp, seminte de in

Cum se face?

1. fructele proaspete se pun in blender (fara coji si fara samburi; eu am pastrat coaja la mar si la para) si se dau prin blender pana obtii un amestec de consistenta unui pireu;

2. adaugi prunele uscate, smochinele si curmalele, dar si semintele, fulgii de ovaz si taratele si amesteci cu blenderul pana obtii un "aluat" mai moale;

3. scoti compozitia din blender, o pui intr-un vas mai mare de plastic (nu folosi metal), adaugi mierea, vanilia, fructele confiate taiate cat de mare sau de mici doresti, ingredientele pudra si amesteci cu mana. Daca e prea moale compozitia mai adauga fie tarate fie fulgi de ovaz. Eu am pus fulgi pentru a fi mai crocant batonul.

4. pe o folie pentru alimente asezi seminte (migdale, cocos, fulgi) apoi compozitia modelata cu mana umezita usor si legi la capete; preseaza batonul daca nu doresti sa fie rotund. O versiune mai rapida este sa pui hartie de copt pe fundul unei tavi, semite peste hartie, sa presezi compozitia in tava, sa o decorezi cu seminte si sa dai batoanele sau tava la frigider pentru 3 pana la 6 ore, sau peste noapte.

Pofta buna!

Un vis mai aparte

Nu ştiu despre voi, cum vi se întâmplă - ori poate nu - să vă treziţi în toiul nopţii uimiţi de nesomn ,să nu mai puteţi andormi şi într-un final să vă culcaţi la loc, la fel de uimiţi de brusca trezie greu lecuită. Mie mi s-a întâmplat în noaptea asta. Şi poate că ăsta nici nu e vreun fapt de mirare. Doar că, în următoarea repriză de somn m-am visat scriind un jurnal imaterial cumva, dar atât de frumos. Atât de profund şi plin de sensuri, atât de bogat. Şi în timp ce scriam mă uimeam şi mă întrebam: "Oare chiar eu scriu? Oare chiar jurnalul meu e?".  Avea un titlu aparte. Cuvinte care au dispărut în clipa în care am redeschis ochii. A rămas doar senzaţia de plăcere, de bucurie de a fi scris, de a fi comunicat cu acel blog imaterial, cumva viu.

Şi m-am apucat de scris. Simţeam nevoia să aştern undeva aceste gânduri. Să vă fie gândul lin şi vorba bună!