Nu ştiu despre voi, cum vi se întâmplă - ori poate nu - să vă treziţi în toiul nopţii uimiţi de nesomn ,să nu mai puteţi andormi şi într-un final să vă culcaţi la loc, la fel de uimiţi de brusca trezie greu lecuită. Mie mi s-a întâmplat în noaptea asta. Şi poate că ăsta nici nu e vreun fapt de mirare. Doar că, în următoarea repriză de somn m-am visat scriind un jurnal imaterial cumva, dar atât de frumos. Atât de profund şi plin de sensuri, atât de bogat. Şi în timp ce scriam mă uimeam şi mă întrebam: "Oare chiar eu scriu? Oare chiar jurnalul meu e?". Avea un titlu aparte. Cuvinte care au dispărut în clipa în care am redeschis ochii. A rămas doar senzaţia de plăcere, de bucurie de a fi scris, de a fi comunicat cu acel blog imaterial, cumva viu.
Şi m-am apucat de scris. Simţeam nevoia să aştern undeva aceste gânduri. Să vă fie gândul lin şi vorba bună!
0 Comentezi?:
Trimiteți un comentariu