Ingheţată Tiramisu cu nerv de ciocolată şi pui de afine

 Poate dacă ne-am putea răcori şi sufletele cum ne răcorim trupurile cu o cupă de îngheţată, am fi inventat până acum îngheţata pentru suflet, atunci când acesta arde, ori doare în întâlnirile sale cu viaţa. Dar cum până acolo mai e, să ne răsfăţăm cu poveşti (poate ne alină) şi cu niscaiva joacă cu îngheţata, cum altcum?

 Îngheţata pe caniculă e un contrast italian de bun augur, o savoare de suflet. Povestea îngheţatei în sine, m-ar contrazice. International Diary Food Association este convinsă că îngheţata nu poate fi atribuită cuiva anume ca invenţie. Nu se ştie fix şi precis, zic ei cine anume, ori ce popor a inventat-o. Unele surse se laudă că până şi chinezii în antichitate, pe la 200 î.e.n. consumau ceva similar îngheţatei - adică orez cu lapte îngheţat, ori bine răcit, -  lucru care ar părea puţin ciudat dacă ne gândim la filozofia echilibrelor în orice domeniu al vieţii pe care chinezii au promovat-o încă de pe atunci.

Alte surse ne spun că nici persanilor, pe la 400 î.e.n. nu le era necunoscută "îngheţata", dar că o preparau preponderent din lapte îndulcit şi înmiresmat cu apă de trandafiri şi nu cu sucuri de fructe cum va face Europa multe sute de ani după aceea. Pare-se nici însuşi înţeleptul Solomon nu se putea abţine de la băuturile reci/gheţoase şi năstruşnicite cu fructe printrânsele.

Alexandru cel Mare, se zice, şi-ar fi trimis în mod constant soldaţii să-i aducă zăpadă de pe munţi şi gheaţă pe care le combina cu fructe. În Orientul Mijlociu, acestea erau îmbogăţite adeseori cu şofran.  Nero, în Imperiul Roman, era gurmandul care cerea zăpadă proaspătă de pe munţi pe care o amesteca cu sucuri de fructe şi a rezultat, se pare ceea ce azi italienii numesc ghiacciolo. Sute de ani mai târziu, Marco Polo ar fi adus în Italia, şerbetul. Singurul lucru clar despre inventarea îngheţatei este că prin secolul XVI ea deja era cunoscută în diverse forme şi concomitent mai multor ţări europene: în Anglia circula o versiune de "Cream Ice", în Franţa deserturile îngheţate au luat avânt odată cu ajungerea Caterinei de Medici la Paris ca soţie a lui Henri al II-lea. Singurul lucru cert pare să rămână acela că, într-una dintre primele cafenele, dacă nu chiar prima din Paris, deschisă acolo pe la 1660 de sicilianul Procopio, încă funcţională şi cunoscută sub numele de Le Procope (lângă biserica Saint Germain des Pres), acesta ar fi vândut prima oară îngheţata aproximativ aşa cum o cunoaştem noi azi, un mix din: lapte, unt, frişcă şi ouă.

Cum să nu te pună pe joacă în bucătărie o asemenea poveste?

Îngheţată Tiramisu cu nerv de ciocolată şi pui de afine

Timp de preparare: aprox. 45 min
Nr. de porţii: 10 până la maxim 15

Ingrediente

Pentru îngheţată:

2 gălbenuşuri despărţite de suratele lor albuşuri

75 gr de zahăr făcut praf şi pulbere în piuliţă

300 ml frişcă lichidă (poate fi şi simandicoasa frişcă vegetală)

100 ml lapte nud şi nimic mai mult

250 gr mascarpone (făcut de galantarele hypermarketurilor, că doar nu de italieni)

50 ml Marsala sau 1 linguriţă de esenţă de rom la care adăugaţi 100 ml lichior de rom (ca să-l ridicaţi la rang de cavaler)

100 gr ciocolată amaruie (min. 75% cacao)

100 gr afine, pui proaspeţi adunaţi din galantare (cum altfel pe vremea asta?)

100 gr pişcoturi Savoiardi ca braţe sigure şi alintătoare

De îmbătat pişcoturile:

1/2 cană espresso tare (fă-l italieneşte cu un espressor setat la minim 9 bari,sau mai bine cumpără o cafea bună, n-are să-ţi pară rău la cum au să-ţi cânte papilele gustative după aceea)

75 ml lichior de cafea

1 dop (să fii sigură că nu scapi măsura) de esenţă de migdale

1 dop de esenţă de portocale

Cum se face?

1. Pune gălbenuşurile, zahărul pudră, laptele, Marsala sau lichiorul, mascarponele la un loc. Porneşte mixerul sau robotul de bucătărie şi amestecă bine, bine. Dacă vrei mai multă savoare, adaugă 2 pliculeţe de zahăr vanilat Bourbon. 

2. După ce ai mestecat bine ingredientele de mai sus, adaugă frişca şi bate până compoziţia arată ca o smântâna lichidă, apoi pune totul în maşina de făcut îngheţata, adaugă ciocolata tăiată în cuburi cât de mari vrei tu şi dictează papilele tale gustative şi porneşte maşina. În aproximativ 15-30 de minute, în funcţie de calitatea maşinii de făcut îngheţată, ar treubui să fie gata.

3. Între timp, amestecă espresso-ul cu lichiorul şi eseneţele, pune-le într-un recipient cu găuri (se găsesc "stropitori" bucătăriceşti prin raioanele cu ustensile pentru bucătărit din magazinele mai cu ştaif).

4. Pune pe fiecare farfurie de desert 3-4 pişcoturi Savoiardi şi îmbată-le bine cu năstruşnicia de la punctul 3 şi lasă-le să se odihnească puţin.

5. Afinele proaspăt îmbăiate la chiuvetă se zvântă puţin de elanul înotului şi se pudrează bine cu zahăr pudră, pentru a fi nişte domnişoare la modă, parfaitement glacees. Aşează-le pe farfurie pe lângă pişcoturi.

6. Pune îngheţata pe pişcoturi şi decorează după pofta inimii.

Să-ţi fie pofta bună!

Tips: Maşina de îngheţată trebuie ţinută în congelator cu minim 24 de ore înainte, sau conform indicaţiilor producătorului. Eu am uitat-o în congelator de fiecare dată. Goală. Să se relaxeze cum îi place ei, sub bec, udă, nudă şi zăludă, la minus 15 grade, (cred!)