Lumea Culinara

Fasole verde inobilată, numai bună pentru a se însoţi cu pâinea

2
Ştiu că de cele mai multe ori te pomeneşti prin bucătărie cu tot soiul de left overs, de resturi adicătălea. Cum ar fi şi fasolea uşor îmbătrânită pe care ne grăbim să o aruncăm înainte de-a o rupe în vreo ciorbă, ori altă găteală.

Cred că am amintiri din vremea foametei deşi n-am apucat-o că m-am născut la vreo 35 de ani după. Poate înaintaşii mei vor fi fost aspru marcaţi de dânsa, motiv pentru care mă născui eu parcimonioasă-foc. Dar adevărul e că de fiecare dată când trebuie să arunc mâncarea mă gândesc la copiii de la Pata Rât, pentru care fasolea mea la ai săi 40 (chestiune de cultură socială, cică la 40 eşti bătrână în România), - fasolea mea uşor trecută de prima tinereţe, spuneam, ar fi doar bună. Sau îmi răsar în minte, chipurile copiilor de prin Africa, ori mă gândesc la micuţii nenorociţi de prin teatrele de operaţiuni militare ale lumii, oriunde, aiurea, dar flămânzi. Şi nu simt să mai arunc ceea ce poate, cu puţină atenţie şi imaginaţie aş putea transforma, folosi. 

De astă-dată se nimeri fasolea. Deşi proaspăt adunată din grădina proprie, între două ploi, deveni fată bătrână. E şi soi mai crocant. Oricât ai fierbe-o rămâne al dente. Aşa că am trecut la reinventat ceea ce poate, altădată aş fi aruncat fără prea multe griji ori fasoane.

Fasole verde inobilată, numai bună pentru a se însoţi cu pâinea

Timp de preparare: 30 min


Ingrediente:

700 gr - 1 kg fasole verde dar totuşi fată bătrână
3 cepe potrivite, de preferinţă albe, de apă (au un gust mai blând)
2-3 căciulii de usturoi (nu căţei)
300 ml ulei
2 gălbenuşuri
2-3 linguri de smântână sau iaurt (să nu fie lichide)
1 legătură de mărar sau pătrunjel
piper, sare - după gust

Cum se face?


  1.  Fasolea curăţată de aţe şi ruptă în bucăţi potrivit de mari o pui la fiert în apă cu sare. Dai un clocot cât să se înmoaie uşor. O strecori, o limpezeşti în apă rece, o laşi la scurt în sită. Apoi, o dai prin maşina de tocat carne, ori o dai prin blender şi o mărunţeşti cât doreşti de mult. O storci bine de toată apa pe care o elimină. 
  2. Tai ceapa în cuburi mici şi o freci cu puţină sare;
  3. Storci ceapa şi o adaugi în fasolea mărunţită;
  4. Faci maioneză din două gălbenuşuri şi 300 ml de ulei, fără emoţii că s-ar putea tăia. Dacă totuşi ai emoţii de acest fel, adaugă încă de la început o linguriţă de muştar, sau câteva picături de zeamă de lămâie, dar fii conştientă că va schimba gustul final. Adaugă şi nişte smântână la maioneză. O să-ţi placă versiunea ei light, albă ca o donzellă de pension;
  5. Zdrobeşte usturoiul în presă şi adaugă-l în fasole. Taie mărunt verdeaţa şi adaug-o şi pe ea. Amestecă totul bine şi potriveşte de sare şi piper.


Tip: Dacă ai lucrat corect, pasta ta de fasole verde nu va fi zemoasă ci tartinabilă. Atenţie aşadar când scurgi fasolea.

Poftă bună!

2 comentarii: Leave Your Comments

  1. Stiu ce zici cu aruncatul mancarii; mai ales daca e din gratdina ta, n-ai cum s-o arunci.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa e...Dar si cand cumpar pentru ca fie nu s-a facut prin gradina, fie chiar nu am pus in gradina, tot acelasi sentiment ma incearca gandindu-ma la copii flamanzi de prin jur. Parca e pacat de Dumnezeu eu sa arunc si altul sa moara de foame, iar daca nu stiu cum sa ajung la omul flamand, macar sa fiu creativa, zic! Un gand bun tie, Liana, e o placere sa te am pe-aproape.

    RăspundețiȘtergere