Nu zau! Si eu care credeam ca trendul asta e nou de vreo doi ani de zile cel putin pana si prin Romanica.
E atat de nou incat unii s-au si plictisit de noutate. Chinuitor, revine intrebarea: "un foodblog - de ce?"
Autoarea articolului, mai mult sau mai putin inspirata spune: "De mai bine de un an, blogosfera romaneasca e din ce in ce mai invadata de aventurile in bucatarie ale unor oameni pentru care mancarea a trecut dincolo de nevoia fizica si a atins punctul pasiunii. O pasiune despre care nici ei nu stiu de unde vine, dar care, din fericire, s-a oprit la ei".
Suna oarecum ironic. Cred ca fiecare din noi stie de unde ne vine pasiunea asta. Unele dintre noi din nevoia de a gati pentru copii mici carora le veghem primii ani de viata, altele din nevoia de a umple un timp, altele din nevoia de a avea mereu masa intinsa pentru a ne rasfata prietenii, rudele, cunoscutii. Pot fi 1001 motivatii.
Eu recunosc... m-am lasat dusa de val. Am spus-o de la bun inceput. Va citeam, uneori va lasam comentarii si in cele din urma mi-am dorit sa va vin mai aproape. Recunosc si ca facand acest pas am trait o mare deziluzie. De prea multe ori oamenii din spatele blogurilor care par scrise cu sufletul, au sufletele goale, dar au mintile pline. Uneori prea pline de cine stie cate emotii generate de atasamentul inexplicabil la un instrument virtual.
Si parca am rezonat la unison: "I-am ales pentru ca le place sa amestece ingrediente si arome, sa prajeasca, sa coaca, sa copleseasca locuinta cu mirosuri imbietoare, care trec dincolo de pagina de internet; pentru ca le place cand li se umple casa de oameni care asteapta cu sufletul la gura sa vada ce minune le mai iese din maini; pentru ca le place cand noi, cei care suntem mai putin inzestrati cu maiestrie, cu pasiune sau cu timp, le lasam comentarii pe blog si ii laudam, ii invidiem sau le cerem sfaturi".
Marele trend se apropie deja usor-usor apus, acolo unde a inceput, tocmai pentru ca asa ca in cazul bursei, si blogosfera sau orice alt domeniu de activitate are o limita a sa. Adica, atunci cand toti "joaca" la bursa de valori e bine sa-ti fi mutat banii de acolo de ceva vreme. Cand toti devin chef...
Fascinatia blogurilor se reduce in primul rand la gradul de inteligenta, de cultura, de calitate umana a celor care scriu si citesc. Dar ce te faci cand pana si bucatariile ni se manelizeaza?
Despre cultura culinara, antropologie culinara, educatie a simturilor si gust al vietii prin aceasta arta n-a mai auzit nimei cam de multa vreme. Cam de pe vremea lui Radu Anton Roman (Dumnezeu sa-l odihneasca). In schimb, TV-urile sunt luate cu asalt de Vip-ulete care abia daca stiu cum se tine cutitul in mana, sau de maestri grobieni, vecini cu arta uratului in cel mai fericit caz. Deci ce ne facem cand bucatariile, alimentele si stomacurile ne sunt manelizate?
P.S. In imagine e doar un amarat de tort pe care l-am facut de Paste din spirit de joaca. Pentru curiosi (daca vor fi existand) voi posta si reteta.
Blogareala fericita!
Chestia asta imi aduce aminte de un banc: Ion si Janos, prieteni buni. Intr-o zi il vede Ianos pe Ion ca se repede la el cu furca: Hohoho, ma, ho, ce te-o apucat.
RăspundețiȘtergere- Ma, voi l-ati omorat pe Mihai Viteazul.
- Da, ma, da asta o fost acum 400 de ani.
- Da, dar eu numai ieri am aflat. :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Cam asa ceva :))))
RăspundețiȘtergereSingura problema e ca revista cu pricina e chiar una care se vrea "de fitze", sau mai bine-zis cu target femeie moderna, workaholic (de se poate), soperwoman cu familie, casa si copii mici dar si cu cariera de succes, bani garla si fara nici un rid. Adica exact acel gen care cica da ora exacta femeilor Romaniei :)))
Eram si eu, ca si tine, o blogocautatoare cu experienta. MA minunam, admiram. La un moment dat,mai demult,te-am acuzat, in sinea mea, ca esti suparacioasa. Zilele astea mi-am pus nite intrebari blogoexistentiale si mi-am spus, in sinea mea c-am ajuns ca...Lacrima! Si, am venit aici. Nici nu stiam ca rezonam atat de puternic in anumite privinte si ca ai asternut aceste randuri.
RăspundețiȘtergereMergi inainte, cu povestile tale frumoase!
Sper totusi ca n-ai ajuns la concluzia ca esti...suparacioasa. Eu nu sunt suparacioasa defel. Stiu doar, din experienta de la job, ca traficul si comentariile pe bloguri tin de multe chestii subiective si nu mereu corecte.
RăspundețiȘtergereSi scriu toate opiniile acestea in dorinta de a gasi un raspuns, alaturi de voi, acolo unde eu, recunosc, inca n-am raspunsuri care sa ma multumeasca.
Sunt facuta din nelinisti si intrebari. Dar nu din suparari :) Si imi plac oamenii care au atata inima in ei cat sa fie mai intai sinceri cu ei insisi si apoi cu noi toti, chiar daca nu intotdeauna le impartasesc ideile. Dar sunt ale lor si ii respect pentru ca le au si le exprima. :)
Multumesc Gospodino de Criza. Am sa vin sa te caut. Pur si simplu pentru ca esti altfel :)
Ba da, uneori, chiar sunt suparacioasa. Nu suna bine nu? Imi afecteaza imaginea? Prea mult pret punem pe aparente! Dar, asta e viata! Ma supara, ma deranjeaza,ma irita (ce sinonime se mai gasesc!)anumite lucruri, e normal.Neacceptarea unor anumite mentalitati, norme prestabilite ( asa trebuie sa faci, asta e reteta!) neadaptarea intr-o anumita conjunctura istorica (hai sa-i zic asa), iti creeaza o stare de disconfort. Soluita? Iti creezi propriile tale reguli,inventezi o noua reteta, un nou curent! Si, se intampla sa placa si altora cum gandesti/gatesti tu!
RăspundețiȘtergerePa!
Sa stii ca mi-a placut cum te-ai prezentat la "Vreau ceva bun!", te-am vizionat de doua ori!
Spor la treaba!
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerePai si daca esti totusi suparacioasa de ce te temeai ca ai ajuns...ca mine :)))?
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca m-ai vizionat la "vreau ceva bun!". Pe mine m-a incantat concursul ala chiar daca am castigat...ultimul loc. N-am avut sustinere si nici n-am cerut-o. Pur si simplu m-am bucurat de voturile care au venit pe bune, de la cei carora le-a placut cu adevarat si au vrut sa le dea.
Si da... mi-ar fi placut sa o fi facut mai multa lume, dar nu ma uit la cei care n-au facut-o pentru ca cred ca nu merita :).
Stii Gospodino, pur si simplu faptul ca noi doua comunicam aici si o putem face asa, pur si simplu cum ne vine, cum credem, fara fasoane face ca acest internet sa devina mai putin pustiu de ... spirit.
P.S. - am sters comentariul de dinainte pentru a interveni cu cateva corectii; foamea si stresul de peste zi la munca ma fac uneori agramata :)))
Multumesc.
Spor si tie :)