Blogule, te-as sterge, stii? Te-as reduce la tacere. Te-as prinde si te-as arunca in mare. Ti-as da libertatea sa fii ce vrei tu in afara cuvintelor mele, dincolo de mine, dincolo de toti. As apasa pe acea tasta care cred ca se numeste: "Delete this blog?". As alege: "Yes" cu seninatate si usurare si am trai fericiti pana la adanci batraneti.Suntem doua universuri paralele, tu si cu mine. Suntem doua fiinte siameze care se despart acolo unde incepe blogosfera. Ce-ai zice sa ne luam ramas bun si sa te transformi in pui de spirit, in lumea fericita a Paradisului pierdut? Copii care trec in acea lume, devin ingeri. Tu ai fi o picatura de lumina. Sper.
Sau mai bine, te-as ascunde din nou in lumea cuvintelor mele. Ai ramane sa traiesti in inima mea, ca inainte de a-ti fi dat viata. Si acea picatura de suflare care ti-am dat-o tie si ai devenit, am transforma-o eu si cu tine, intr-o alta picatura de viata si am darui-o, in cuvinte altor oameni, intr-o alta forma. Te-ar imbratisa alte minti, alte suflete si poate ti-ar fi mai bine.
Semneaza,
Bob de Gand
Ce scrisorica frumoasa, dar de ce te-ai suparat pe blog, Bob de Gand, e asa frumos!
RăspundețiȘtergereNu m-am suparat pe blog. Uneori ma face sa ma simt prizoniera lui, a postarilor regulate cand de fapt as vrea sa tac si nu sa spun. Alteori, oamenii care il jupoaie fara mila de idei, insusindusi-le - acei oameni ma fac sa ma simt prizoniera intr-o lume virtuala. Iar alteori, il simt prizonier uitat intr-o celula spatiala chiar pe el, pe Blog.
RăspundețiȘtergereS-ar putea sa n-am dreptate, dar spun ce simt, ce gandesc in acel moment in care simt sa si scriu. E un moment. Poate vor mai fi. Daca n-as fi scris, as fi sters blogul fara mila. :)
Mi-am dat eu seama ca nu o sa-l stergi,prea frumos ai vorbit cu el!
RăspundețiȘtergereEu sunt bineee,am purtat si eu dialogul asta u blogusorul meu la un moment dat, dar mi-a trecut. Voi reveni, eu as vrea cat mai repede, dar nu stiu cand!Sunt mai multe motive pentru care am absentat. Dar, totul dim notive personale,nu ca m-ar fi deranjat cineva. am simtit nevoia sa iau o pauza constructiva! Momentan nu am timp sa revin,de abia m-am intors din vacanta!!!! Ma bucur ca te gandesti la mine!
Inca GDC ! Hiiii!
Eu am purtat dialogul asta cu blogul fara a ma fi deranjat cineva... Si nu cred ca m-as intoarce la el.
RăspundețiȘtergereInca nu l-am sters pentru ca eu am mai trecut prin experienta asta la vremea cand romanii nu stiau cu ce se mananca blogosfera inca.
E un consumator mare de vreme si de energie si finalitatea nu prea exista. Nu gasesc inca motivatii serioase sa continui. Nu in limba romana. In italiana chiar fara rezultate vizibile aici, voi continua. Dar in romana, nu.
Ei, de aici incolo se deschide o cale foarte larga de motivatii si alegeri pe care inca nu m-am decis sa le iau.
De ce sa tii un blog culinar intr-o maree de bloguri culinare care in cel mai bun caz sunt copii de retete si sunt prost scrise? De ce sa consumi o gramada de timp si resurse pentru o chestie care nu se concretizeaza in mai nimic?
Eu in intrebarile astea inca ma opresc fara un raspuns satisfacator.
Sa-mi spui, Lacrima, ce adresa va avea cel in italiana. Eu te voi citi in continuare.
RăspundețiȘtergereDezamagirile sunt prea mari,e usor sa abandonezi aici.Poate scrisul in italiana iti va fi mai aproape de suflet.Dar, o sugestie. Indiferent de subiectele abordate,sa incepi cu ceasca de cafea...sa ajungi mai repede unde vrei tu. Si te inteleg bine, si mie acum mintea nu mi-e aici. Mi-e intre nuferi,ape curate,lebede,paduri intinse si rasete zgomotoase.Si mult, mult aer. Cum nu stiam ca poate exista.
Si, uite, mi-a venit in minte sloganul, ca tot suntem inconjurati de logo-uri, sloganuri si branduri,scris la Vis urat... Bucura-te ca s-a intamplat....
O vara frumoasa de tot, iti doresc, si afara, si in suflet.
O visatoare GDC
El exista :) De fapt de la acel blog in italiana am inceput. Si mi s-a parut oarecum nedrept sa nu existe si versiunea lui in limba romana. Asa ca m-am apucat de tradus.
RăspundețiȘtergereIata adresa: http://avventureculinarie.blogspot.com/
Intr-un fel sau altul ma gandesc sa continui a scrie pe asta, dar in engleza. Pe de alta parte mi-am auzit si remarci de genul: "asta nu e tocmai un blog culinar" si m-am mirat un pic.
Ei, dar trecand mai departe si eu am trecut prin experimentarea unei naturi si a vietii dincolo de seaca si dezamagitoarea blogosfera. Si nu ma pot gandi inca sa ma intorc in ea. Si daca ma voi intoarce, voi face mult mai mult decat un sec blog culinar.
Un blog culinar acum e cea mai searbada chestie pe care o poti citi, e forma cea mai saraca in continut. Nu-ti da mai nimic in afara de cateva poze si un fel de mancare. Si foarte multe chestii scrise sub orice critica, stil compuneri de clasa I sau maxim copil razgaiat cu limbaj suburban aflat la varsta manifestarii cosurilor pe fata.
Sa scrii mai mult si mai bine? De ce cand nu ai nici o sansa sa te protejezi de hotii internautici de idei si cuvinte?
Si uite-asa plaja alegerilor si deciziilor se extinde intr-o maree de sensuri. Nu reusesc inca sa imi raspund la toate aceste problematici. Si de aceea, printre altele, nu reusesc sa continui.
Gand la gand, cu bucurie! Scurt si la obiect. Si eu de multe ori imi spun:"Gata, de maine...!".Dar apoi imi dau seama ca riscul de a abandona din nou e...iminent!
RăspundețiȘtergereEu pur si simplu mi-am dat seama ca nu ma mai identificam cu subiectul, nu ma mai atragea domeniul atat de mult. A fost ca o jucarie frumos ambalata.Dupa ce m-a atras forma, m-a plictisit si continutul. Am incercat-o si m-am plictisit. Poate prea repede.
Si eu am un proiectel, mai aproape sufletului meu si preocuparilor mele ante-culinaresti. Poate va prinde forma intr-o zi. Cu un alt continut.
E bine cand iti dai seama ca nu ai o "problema"!
O vara racoroasa!