Castravettone e o invenţie, o joacă de vară ca supa de mere în lapte de cocos, un neastâmpăr. Ce te faci când te plictiseşti să mănânci de două ori acelaşi lucru? Evident te apuci de meşterit, amestecat, combinat.
M-a amuzat să combin aceste elemente. A ieşit ce vedeţi, Cu o priză bună de zeamă de lămâie - pentru că după gustul meu e prea dulce - e numai bună! Îmi aminteşte de supele austriece şi ungureşti pe care le mâncam în copilărie, lângă mâinile bunicii adulmecând a tămâie şi a sare de lămâie, căci lămâia era pe atunci o raritate şi, dacă stau bine să mă gândesc nici nu prea ştiam bine cum arată.
Una peste alta, o poţi mânca această supă picantă, dulce-amăruie şi un pic iute, şi rece. Eu am preferat-o caldă. Parcă ăsta e rostul unui blid de zeamă, să încălzească măruntaiele prin trecerea-i efemeră spre plăcerea omului.
Şi dacă mă uit mai bine la ea, are ceva dintr-o poveste sufletistă cu plete de cosânzeană. Eu îţi zic s-o iei la tine pe masă. De nu ţi-o plăcea, inventează-i forme şi arome noi. Şi zi-ne şi nouă ce-ai izbândit. O să ne placă!
1/4 rădăcină de ţelină
1 ceapă potrivit de mare
1, 1/2 castravete Fabio
3 cartofi
2. ardei
50 ml ulei
1 lingură de sare
1/2 linguriţă piper
1 vârf de linguriţă de fulgi de chilli
1 mănunchi de năstrel
2. Se acoperă cu apă şi se pun cartofii tăiaţi cuburi potrivit de mari şi condimentele. Se lasă să clocotească până când cartofii sunt fierţi de jumătate.
3. Se adaugă castravetele curăţat de coajă şi tăiat cuburi potrivit de mari, şi se mai dă un clocot.
4. Când castravetele e şi el fiert, se ia jos supa de pe foc. După ce se răceşte, cu un mixter de mână se pasteurizează supa. Se adaugă cealaltă jumătate de castravete tăiat în cuburi potrivit de mari şi ardeiul tăiat fidele mai lungi şi mai groase. Se mai dă un clocot, apoi se adaugă iarba de năsturel limpezită şi se serveşte.
M-a amuzat să combin aceste elemente. A ieşit ce vedeţi, Cu o priză bună de zeamă de lămâie - pentru că după gustul meu e prea dulce - e numai bună! Îmi aminteşte de supele austriece şi ungureşti pe care le mâncam în copilărie, lângă mâinile bunicii adulmecând a tămâie şi a sare de lămâie, căci lămâia era pe atunci o raritate şi, dacă stau bine să mă gândesc nici nu prea ştiam bine cum arată.
Una peste alta, o poţi mânca această supă picantă, dulce-amăruie şi un pic iute, şi rece. Eu am preferat-o caldă. Parcă ăsta e rostul unui blid de zeamă, să încălzească măruntaiele prin trecerea-i efemeră spre plăcerea omului.
Şi dacă mă uit mai bine la ea, are ceva dintr-o poveste sufletistă cu plete de cosânzeană. Eu îţi zic s-o iei la tine pe masă. De nu ţi-o plăcea, inventează-i forme şi arome noi. Şi zi-ne şi nouă ce-ai izbândit. O să ne placă!
Nr. porţii: 12
Timp de preparare: maxim 1 ora
Ingrediente:
2 morcovi1/4 rădăcină de ţelină
1 ceapă potrivit de mare
1, 1/2 castravete Fabio
3 cartofi
2. ardei
50 ml ulei
1 lingură de sare
1/2 linguriţă piper
1 vârf de linguriţă de fulgi de chilli
1 mănunchi de năstrel
Cum se face?
1. Se curăţă legumele. Ceapa, morcovii, ţellina, un ardei se călesc în ulei până ceapa devine sticloasă.2. Se acoperă cu apă şi se pun cartofii tăiaţi cuburi potrivit de mari şi condimentele. Se lasă să clocotească până când cartofii sunt fierţi de jumătate.
3. Se adaugă castravetele curăţat de coajă şi tăiat cuburi potrivit de mari, şi se mai dă un clocot.
4. Când castravetele e şi el fiert, se ia jos supa de pe foc. După ce se răceşte, cu un mixter de mână se pasteurizează supa. Se adaugă cealaltă jumătate de castravete tăiat în cuburi potrivit de mari şi ardeiul tăiat fidele mai lungi şi mai groase. Se mai dă un clocot, apoi se adaugă iarba de năsturel limpezită şi se serveşte.