Lumea Culinara

Editorial: New trend: the foodblogs... Serios?

Citeam si eu, asa intr-o pauza de gandire... Intrase  pe e-mail, intr-un newsletter cu titlu de-o schioapa si cu cuvinte cu rezonanta ciudata: "Noul trend: food blogurile".

 Nu zau! Si eu care credeam ca trendul asta e nou de vreo doi ani de zile cel putin pana si prin Romanica.

E atat de nou incat unii s-au si plictisit de noutate. Chinuitor, revine intrebarea: "un foodblog - de ce?"

Autoarea articolului, mai mult sau mai putin inspirata spune: "De mai bine de un an, blogosfera romaneasca e din ce in ce mai invadata de aventurile in bucatarie ale unor oameni pentru care mancarea a trecut dincolo de nevoia fizica si a atins punctul pasiunii. O pasiune despre care nici ei nu stiu de unde vine, dar care, din fericire, s-a oprit la ei".

Suna oarecum ironic. Cred ca fiecare din noi stie de unde ne vine pasiunea asta. Unele dintre noi din nevoia de a gati pentru copii mici carora le veghem primii ani de viata, altele din nevoia de a umple un timp, altele din nevoia de a avea mereu masa intinsa pentru a ne rasfata prietenii, rudele, cunoscutii. Pot fi 1001 motivatii.

Eu recunosc... m-am lasat dusa de val. Am spus-o de la bun inceput. Va citeam, uneori va lasam comentarii si in cele din urma mi-am dorit sa va vin mai aproape. Recunosc si ca facand acest pas am trait o mare deziluzie. De prea multe ori oamenii din spatele blogurilor care par scrise cu sufletul, au sufletele goale, dar au mintile pline. Uneori prea pline de cine stie cate emotii generate de atasamentul inexplicabil la un instrument virtual.

Si parca am rezonat la unison: "I-am ales pentru ca le place sa amestece ingrediente si arome, sa prajeasca, sa coaca, sa copleseasca locuinta cu mirosuri imbietoare, care trec dincolo de pagina de internet; pentru ca le place cand li se umple casa de oameni care asteapta cu sufletul la gura sa vada ce minune le mai iese din maini; pentru ca le place cand noi, cei care suntem mai putin inzestrati cu maiestrie, cu pasiune sau cu timp, le lasam comentarii pe blog si ii laudam, ii invidiem sau le cerem sfaturi". 


Marele trend se apropie deja usor-usor apus, acolo unde a inceput, tocmai pentru ca asa ca in cazul bursei, si blogosfera sau orice alt domeniu de activitate are o limita a sa. Adica, atunci cand toti "joaca" la bursa de valori e bine sa-ti fi mutat banii de acolo de ceva vreme. Cand toti devin chef...

Fascinatia blogurilor se reduce in primul rand la gradul de inteligenta, de cultura, de calitate umana a celor care scriu si citesc. Dar ce te faci cand pana si bucatariile ni se manelizeaza?

Despre cultura culinara, antropologie culinara, educatie a simturilor si gust al vietii prin aceasta arta n-a mai auzit nimei cam de multa vreme. Cam de pe vremea lui Radu Anton Roman (Dumnezeu sa-l odihneasca). In schimb, TV-urile sunt luate cu asalt de Vip-ulete care abia daca stiu cum se tine cutitul in mana, sau de maestri grobieni, vecini cu arta uratului in cel mai fericit caz. Deci ce ne facem cand bucatariile, alimentele si stomacurile ne sunt manelizate?

P.S. In imagine e doar un amarat de tort pe care l-am facut de Paste din spirit de joaca. Pentru curiosi (daca vor fi existand) voi posta si reteta.

Blogareala fericita!