Aripi de primavara - Cum si-a pierdut Kiwi aripile

De mult odata, zeul copacilor se plimba prin padurile lumii. Si vazu ca ceva manca si distrugea copacii, copii lui, iar pasarile cerului sufereau si ele pentru ca nu mai aveau unde sa-si faca cuiburile si nici nu mai aveau unde se odihni dupa lungile lor alatorii inaripate. Pamantul devenise un loc rece, intunecat si umed. Astfel, Tanemahuta, zeul copacilor se duse la fratele lui, zeul Tanhokahoka, zeul pasarilor si ii povesti cele ce vazuse, cerandu-i ajutor in a curma suferinta pamantului si a copacilor. 

- Viermi ai raului imi omoara copii. Cere fiilor tai, pasarile cerului sa coboare pe pamant si sa-i alunge pe acesti viermi, altfel no vor mai fi nici pasari, nici copaci. 

Tanehokahoka chema toate pasarile cerului si le ceru sa mearga sa omoare viermii. Dar bietele pasari se speriara sa moara, nu alta. Atunci ceru celor mai de vaza dintre pasari sa mearga. Insa cinteza se scuza zicand ca ii e frica de intuneric. Gaina salbatica, nu vru sa mearga pentru ca nu voia sa-si murdareasca picioarele cu noroiul pamantului, iar cucul se scuza spunand ca tocmai isi construia cuibul si deci nu e chip sa plece in vreo misiune de salvare a lumii. Si asa, nici una dintre pasarile de vaza nu voi sa dea o mana de ajutor Mamei Terra.

Se facu o tacere sora cu moartea. Dupa o vreme, timid inainta o pasare modesta, ce nu se arata vreodata printre suratele ei, atat de timida era.

- O sa ma duc eu, spuse pasarea Kiwi. Toti o privira uimiti. Nimeni nu se gandise ca in aceasta pasare tacuta se ascundea o inima atat de curajoasa.

- Dar sti cat te va costa aceasta aventura, nu?, spuse zeul pasarilor.

Micuta Kiwi stia. Ca sa-i infranga pe viermii raului trebuia sa nu mai zboare vreodata, sa accepte sa i se ingroase gatul, sa i se intareasca picioarele si sa-si piarda culorile frumoase ale penelor lungi si bogate. Pasarea isi lua un adio tacut de la aripile sale si pleca in lume sa biruie viermii raului. Si ii birui.

Si cand toate lucrurile se intoarsera din nou ca mai inainte, Tanehokahoka hotara ca gaina salbatica sa devina gaina de mlastina si sa nu mai iasa din noroi vreodata, ca cinteza sa nu mai cante decat ascunsa in ierburi, iar cucul sa-si tot construiasca cuibul dar sa nu-l termine vreodata si alte pasari sa-i creasca puii, sa nu se bucure vreodata de copii lui. 

Apoi, decise ca brava Kiwi sa devina una dintre cele mai iubite si cunoscute pasari ale lumii. (poveste scrisa de Lacrima A., inspirata dintr-o legenda maori - Noua Zeelanda)

 Noua Zeelanda este una dintre tarile cele mai frumoase ale planetei si care are una dintre cele mai vechi culturi umane ale acestei lumi: cultura maori. In aceasta tara a fost filmata si trilogia  "Stapanul inelelor" si tot aici se afla unul dintre orasele cu un nume foarte original. In limba maori, Auckland este numit "orasul celor 1000 de indragosititi". Muntii, vulcanii activi, plajele nemaipomenite si lacurile de o frumusete incredibila fac din Noua Zeelanda una dintre tarile cele mai frumoase si mai prospere, care o data ce ai vazut-o te-a imbogatit... Cu conditia sa stii sa asculti si povestile...maori.

Aripi de primavara - Kiwi

Ingrediente:

Pentru blat:

4 oua

8 linguri de zahar

5 linguri de apa rece

4 linguri de cacao

4 linguri de faina

1 plic de zahar vanilat

1 praf de copt

un praf de sare

Pentru crema:

600 ml frisca

2 oua

150 gr zahar

20 gr amidon

600 ml lapte

150 gr fulgi de cocos

- 200 ml liqueur de cocos sau de kiwi

- 500 gr fructe kiwi

- 2 portocale

Cum se face?

1. Blatul: bate spuma tare albusurile apoi adauga pe rand zaharul si apa, succesiv; cand ai terminat, adauga galbenusurile, zaharul vanilat, praful de copt si amesteca putin; adauga apoi praful da cacao si faina, amesteca si pune la copt in cuptorul incins dinainte; lasa la copt pentru aprox. 30 minute;

2. Crema: amesteca galbenusurile cu amidonul, zaharul, fulgii de cocos si adauga laptele; lasa la fiert pana obtii o crema consistenta pe care o lasi la racit pana ajunge la temperatura camerei; apoi adaugi albusurile batute spuma si ulterior adaugi aceasta compozitie in frisca batuta; 

3. insiropeaza blatul cu lichiorul apoi pune un rand de felii de kiwi, un strat de crema, din nou un strat de felii de kiwi si termini cu crema; lasi la frigider pana se intareste crema apoi decorezi cu felii de kiwi si de portocale. 

Pofta buna!

Fantezie Bohol - Munti de ciocolata

A fost o data ca niciodata. Ca de n-ar fi fost, ce-am fi povestit noi acum? A fost o data un urias pe care il chema Arogo. Traia pe o insula doar a lui, insula pe care o impartea cu cativa agricultori linistiti. Intr-o zi pe insula lui poposi un alt urias care-si cauta adapost. Insula lui fusese inghitita de ocean. Bun la suflet, Arogo il primi si-l gazdui. Timpul  a trecut pe nesimtite. Sa fi trecut ani, sau secole, cine mai stie? Generatii dupa generatii poate au trait in pace alaturi de cei doi uriasi. Intr-o zi, Arogo zari pe campul de orez o fata, o muritoare. Si se indragosti ca un nebun. O lua de nevasta si au trait fericiti un nemuritor cu o muritoare. 

Celalat urias se intoarse intr-o zi din calatoriile lui pe mare si cand o vazu pe Aloya se indragosti si el de ea si o dori. Intre cei doi uriasi izbucni un razboi pe viata si pe moarte. Incepura sa arunce unul in celalalt cu bucati de paman, cu pietre si foc. O piatra uriasa o lovi pe Aloya care muri pe loc. Inebunit de durere, Arogo il omora pe amicul sau si se intoarse la trupul fara viata al iubitei lui si incepu a plange. Se spune ca atat de mare fu durerea lui, atat de adanca incat pana si mama Natura se induiosa. Ea lua lacrimile uriasului, pamantul si pietrele aruncate si le transforma in mai bine de 1200 de munti pe care ii acoperi cu plante si fiinte unice. 

Arogo s-a stins de durere, iar sufletul lui se facu un taifun ce inca loveste Filipinele cu manie de fiecare data cand durerea lui devine insuportabila. Iar muntii au ramas si in fiecare an, in sezonul uscat, culoarea lor verde se transforma in maro, descoperind spinarea goala a unui razboi aproape uitat. 

(o poveste inspirata din legendele filipineze si scrisa pe scurt de Lacrima A.)

&&&

 Si pornind de la aceasta legenda am creat o prajiturica sa semene muntilor de ciocolata din insula Bohol, Filipine.

Ingrediente:

20 bucati biscuiti cu crema de ciocolata

700 gr biscuiti simpli "Petit beurre"

300 gr zahar

350 ml apa

4 linguri de cacao

50 gr ciocolata (55%)

80 gr unt nesarat

1 ou

1 lingurita esenza rom

100 ml lichior de visine

100 gr visine congelate

100 gr nuca de cocos

Cum se face?

1. zdrobiti biscuitit Petit Beurre si lasati visinele la temperatura camerei pentru a se decongela;

2. intro-o oala puneti zaharul, pudra de cacao, ciocolata si apa si fierbeti pana obtineti un sirop; luati de pe foc si adaugati oul intreg si amestecati puternic si repede apoi adaugati untul si amestecati pana cand se topeste; puneti aceasta compozitie peste biscuitii zdrobiti si amestecati; apoi adaugati si romul si lichiorul de visine si amestecati din nou;

3. cu mainile umezite in apa, formati bile din compozitie, introduceti 2 visine in interior si apoi dati forma de "munte" aluatului; la sfarsit tavaliti prin nuca de cocos si asezati pe biscuitii cu crema de cacao; lasati la frigider peste noapte. 

Pofta buna!

Cutiute dulci II - daruirea de sine

Unul dintre primele contacte pe care le-am avut cu limba italiana m-a facut sa ma gandesc o buna perioada de timp. In nici o alta limba nu intalnisem atat de clar definit corpul uman: "cutie". Da, "cutie", scurt si concis. Toate limbile contin ideea aceasta in modul de a defini fizicul uman, dar nici una nu il descrie atat de scurt. 

Pur si simplu cutie! Sunt o "cutie", nimic mai mult. Nu suna tocmai ca un compliment. Dar e adevarat. In fond daca toti suntem "cutii" ce ne diferentiaza, ce ne face oameni (sau nu)? Poate continutul.

Cutiute dulci, cutiute cu dragoste - femei!

Femei? In timp ce va scriu privesc o statistica: in 2009 peste 8000 de femei au suferit din pricina violentei domestice. Numarul este cu mult mai mare, enorm mai mare, insa doar aceste 8000 au si depus o plangere catre autoritati. Amnesty International are o statistica si mai dura: 1 din 2 femei sunt omorate de catre partenerii lor de viata in relatiile abuzive (acestea includ si umilinta sau agresivitatea verbala ca abuz).

Maine e ziua femeii... In fiecare an aceasta zi este sarbatorita si de fiecare data aud in jur gelozii mitocane si misogine: "De ce au femeile o zi a lor si barbatii nu?". Poate pentru ca de-a lungul istoriei, potrivit statisticilor cea mai dura sclavie, sclavia care a facut cele mai multe victime niciodata numarate, a fost sclavia femeii. Sclavia niciodata abolita cu adevarat in lume! 

De atatea ori, peste tot in lume nu doar in Afganista, Iran sau Arabia Saudita, femeile au fost si sunt tinute ca animale de reproductie, in ignoranta, agresate, niciodata tratate ca fiinte. Cele mai numeroase victime ale istoriei vin din randurile noastre...ale femeilor.

Cine va fi viitoarea victima a acestei violente niciodata oprite - verisoara ta, mama ta, sora ta sau poate chiar tu?

Iata o statistica seaca ce include chiar si Occidentul "civilizat":

• 1 din 4 femei din lume vor intalni violenta in cuplu;
• 70% din femeile omorate au fost ucise de partenerii lor de viata;
• in fiecare an 2 milioane de fetite cu varsta cuprinsa intre 5 si 15 ani sunt introduse cu de-a sila pe piata traficului cu fiinte umane; 
• violul este in continuare folosit ca arma in masa in conflictele armate din orice parte a lumii.
• statistica intocmita de Amnesty International Org.(aceasta statistica se refera si include femei din toate categoriile sociale, din toate tarile lumii)

Ingrediente:

500 gr biscuiti

1 l lapte

1 l frisca

400 gr zahar

150 ml apa

4 oua

10 gr gelatina 

3 linguri cacao

100 gr unt

100 gr amidon

50 ml liqueur-crema de whisky

1 cutie de ciocolata "8 O'clock" cu menta 

fructe recomandate: capsunile, dar puteti folosi orice alt fruct va atrage, sau doriti

Cum se face?

1. zdrobeste biscuitii in bucatele mici; intr-o oala pune la fiert 200 gr zahar cu 150 ml apa, adauga cacaoa si lasa la fiert pana devine un sirop gros; ia de pe foc si adauga un ou intreg si untul; amesteca pana obtii o compozitie omogena; adauga peste biscuitii sfaramati si amesteca; aluatul obinut, preseaza-l intr-o tava pecare ai "tapat-o" cu hartie de copt;

2. amesteca 200 gr de zahar cu 3 galbenusuri si 100 gr amidon si adauga treptat laptele rece; lasa la fiert pana obtii o crema consistenta apoi ia de pe foc; pune la inmuiat gelatina in apa rece si apoi topeste-o pe bain-marie sau in cuptorul cu microunde; adaug-o in crema putin racita si adauga si albusurile batute spuma; la sfarsit adauga in crema racita si 500 de ml frisca batuta; toarna crema peste aluatul de biscuiti si lasa la rece pana se intareste crema (aprox. 1 ora);

3. bate ceilalti 500 ml de frisca si adauga in ea 50 ml lichior-crema de whisky apoi pune frisca peste crema de oua si lasa la rece pentru inca minim 30 min;

 4. taie prajitura in patratele de aprox. 4x4 cm si lipeste patratele de ciocolata cu menta pe laturi pentru a obtine "cutiuta dulce"; decoreaza cu fructe/frisca asa cum doresti.

Pofta buna!

Cutiute dulci - cochetand cu un adio

Nu stiu cati dintre voi se gandesc cu adevarat de ce sa mentii un blog culinar? De ce atata oboseala pentru a impartasi ceea ce creezi in bucataria ta (daca o faci) cu o blogosfera care pare sufocata de retete si bloggeri care par a se lupta pe viata si pe moarte pentru o lista lunga de comentarii si recunoasteri? Recunoasteri din partea cui? Si ce contin acele comentarii?

Nu pot sa nu-mi pun aceste intrebari.

Si ma intreb la modul serios de ce scriu aici consumand un timp pretios si putin? La ce foloseste si care ar fi rezultatele?

Poate ca ar fi vremea sa sterg toate blogurile pe care le-am creat...

Purim - urechiuse dulci si vesele

 

A fost o data ca niciodata... cu 6 secole inainte ca Cristos sa se fi nascut, in frumoasa capitala a imperiului persan, in Susa a existat o femeie care a schimbat cursul istoriei cu curajul si inteligenta ei. Numele ei era Estera, etnia ei - evreica; atu-ul ei - frumusetea si dragostea. 

Estera a fost dusa cu forta in palatul lui Ahasverosh, sau Xerxex asa cum il cunoaste istoria. Acesta isi cauta o noua sotie. Era atat de frumoasa incat pentru frumusetea ei a fost aleasa sa-l slujeasca pe rege ca sotie. Era orfana. O crescuse unchiul ei, Mardoheu, un evreu care odata salvase viata imparatului Xerxes. Odata ajunsa imparateasa, Estera s-a confruntat cu o situatie in care viata ei si a poporului ei a fost amenintata de ministrul Hamman, al doilea ca functie si putere in stata dupa imparat. Si cu riscul vietii s-a dus la imparat fara a fi fost chemata. Dupa 3 zile de petrecere Estera dezvaluie tradarea lui Hamman si isi salveaza poporul. Hamman este condamnat la moarte. 

Sarbatoarea nascuta din aceasta intamplare se numeste de atunci incoace in traditia evreiasca, Purim. In acest an este sarbatorita in 28 februarie - 1 martie. E sarbatoarea fericirii, a copilariei, a veseliei si a costumelor. 

 E sarbatoarea muzicii si a libertatii. Si de ce n-ar fi si sarbatoarea femeii avand in vedere ca in centrul ei se afla tocmai o femeie?

La sfarsitul filmului despre muzica Klezmer veti auzi de mai multe ori cuvantul "Romanaia". Intr-o zi am sa va spun si de ce. Dar pentru a ne intoarce la sarbatoarea noastra.... 

Ca toate sarbatorile, nici Purim nu putea fi o sarbatoare adevarata fara sa aiba pe masa sa o prajiturica. Prajitura traditionala de Purim este Hummentaschen, sau "urechile lui Hamman". 

E o prajiturica vesela, super-simpatica si cu siguranta o prajitura care se face repede, e foarte gustoasa si pofticioasa. 

Ingrediente:

250 gr unt nesarat
500 gr zahar
2 linguri de coaja de portocala razuita
2 oua
925 gr faina
2 pliculete de praf de copt
1/2 lingurita de sare

Crema de mac:

250 gr seminte de mac
250 ml lapte
50 ml apa fierbinte
125 gr zahar
50 gr stafide taiate marunt
25 ml miere
1 lingura de coaja de portocala rasa
1/4 lingura scortisoara
un picut de sare

Cum se face?

1. Amesteca untul pana se face ca o crema pufoasa si adauga apoi si zaharul. Amesteca-le pana devin o crema fina si se topeste zaharul apoi adauga faina, praful de copt, sarea, coaja de portocala si amesteca din nou. La sfarsit adauga si ouale si dupa fiecare ou amesteca bine. Lasa aluatul la rece pentru 30 de minute inainte sa-l lucrezi; 

2. pune la fiert macul in lapte si adauga si zaharul. De indata ce da in clocot, adauga si stafidele si scortisoara, apoi coaja de portocala si mai lasa sa fiarba incet inca putin. Pune apa fierbinte in miere ca s-o diluezi, daca e cazul si apoi pune mierea in amestecul de mac.  Lasa la racit si amesteca din cand in cand, ca sa se formeze o crema destul de consistenta.

3. Intinde aluatul intr-o foaie nu mai groasa de 0,5 mm si taie-l in cercuri cu un pahar sau cu o forma rotunda. In mijlocul fiecarui cerc pune 1/2 lingura din compozitia de mac, sau o marmelada dupa gust in care ai adaugat seminte de nuci si bucatele de stafide, apoi inchide cercurile in tre parti, in asa fel ca sa formeze un fel de palarioara, sau urechiuse.

3. Puna 1/2 sau 2/3 lingura de crema de mac, sau marmelada in mijlocul cercului de aluat.	4. Pentru a forma triunghiul, ridica partea dreapta si cea stanga a cercului si uneste-le ca in imagine.
5. Ridica si ultima parte si lipeste-le bine pe toate.	6. Lasa la copt pentru aprox. 20 minute, in cuptorul incalzit dinainte.

desen preluat de pe: http://www.chabad.org

Pofta buna!