Cafea cu gust de premii

Si asa cum spuneam intr-un post anterior, iata-ma oferindu-va un premiu, voua tuturor celor care popositi aici, scrieti un comentariu, celor ce tineti un blog prin care invat de la voi si unde va pot lasa un mesaj.

E un premiu altfel. Va las o reteta pe care o iubesc si o prepar de cate ori am ocazia. Asa, daca va va placea, de fiecare data cand o veti face, veti primi din nou premiul si va veti aminti de mine :)

Cafea a la Lacrima
1 cescuta de espresso tare
20 gr ciocolata
30 de frisca batuta
30 ml lapte
scortisoara dupa gust

1. Puneti ciocolata in cana si topiti-o la microunde, sau un bain marie. Adaugati peste o lingura de frisca, apoi laptele si la sfarsit cafeaua in care ati amestecat mai intai putina scortisoara.
2. Decorati cu frisca, bucatele de ciocolata amara si deasupra pudrati cu scortisoara.
3. Serviti cu un pai de cofetarie si daca va place un gust mai exotic, pudrati si cu un pic de cuisoare macinate.

Luati acest premiu, alaturi de un trandafir din gradina mea si bucurati-va de o zi minunata. Si daca v-a placut, lasati si un comentariu :)

Arome de magie, amicitie, premii

Ala (http://ala-cooking.blogspot.com) si Furnicutza Boscodina (http://furnicutaboscodina.blogspot.com) mi-au umplut blogul de aromele magiei, prieteniei, voii bune. Multumesc dragele mele din tot sufletul ca v-ati gandit la mine.

Premiile fac parte din voi cum fac parte si din mine acum si construiesc o blogosfera calda, prieteneasca....dulce (sic!).

Eu imi doresc sa daruiesc aceste premii... altfel. Imi doresc sa daruiesc aceste premii celor care ca si Ala, ca si Furnicutza si ca si mine impartasim aceeasi pasiune pentru bucatarie, aceeasi deschidere si curiozitate care ne face sa ne citim, sa invatam unele de la celelalte si sa oferim din experienta noastra altora. Acestor persoane as vrea sa le daruiesc premiile, oricum s-ar numi ele si oriunde ar trai ele si acelora care impartasind aceasta pasiune, trec prin blog si lasa un comentariu, semn ca au citit si ca exista cu un nume si o persoana care se materializeaza in cuvinte.

Si as mai avea o categorie aparte: iti dedic aceste premii tie, cititorule anonim, femeie ori barbat, care treci pe aici, citesti, te intorci si citesti fara a lasa vreun semn. Esti un numar in feed-ul blogului, poate esti un punct pe o harta, inregistrat de acelasi feed. Iti daruiesc aceste premii si imi doresc sa te citesc si eu la randul meu.

Hai-hui pe Papamond - De la Salzburg la Salzdorf

Salzburg - Salzdorf. Ce sa le lege oare? Primul il are pe Mozart. Al doilea n-are nimic. Primul e un frumos oras al unei Austrii imperiale. Al doilea e o minune a naturii, momentan inchisa, izolata, in reparatii. Despre legaturile primului cu sarea (n.a. salz in limba germana inseamna sare) nu se stiu prea multe. In cel de-al doilea insa, pamantul musteste de sare cu proprietati unice. Trateaza bolile de oase, de piele, afectiuni ginecologice si chiar endocrine. Ei da, Salzdorf nu e altceva decat numele german pentru Cojocna (judetul Cluj).

La Cojocna ajungi repede din Cluj. E doar la aproximativ 30 de km nord de Cluj spre Dej. Drumul e bun. Dar odata ajuns acolo, baile care au facut din micuta localitate o bijuterie balneoclimaterica in comunism, nu le mai gasesti. Sunt inchise pentru reabilitare. In 14 iulie ar fi trebuit sa isi deschida portile din nou pentru turisti. Nici vorba. Probabil prin septembrie, daca o mai tine lumea si nu ne-o manca criza economica.Cojocna si colinele din jur -

o lume care nu se grabeste nicaieri;
viata aici are alt ritm.

Cojocna e atestata documentar din secolul I inainte de Cristos. Romanii i-au apreciat sarea, austriecii la fel. Totusi prin 1800 minele de sare au fost abandonate si ulterior s-au prabusit. Au format doua lacuri a caror ape au fost exploatate din plin in comunism ca potential balnear. Acum din Cojocna balneara au mai ramas doar amintirile si tanti Veturia...Tanti Veturia e o minune de femeie care face ingeri din panusi de porumb si coase povestile locului pe hainele traditionale. E unul dintre acei oameni care sfintesc locul oriunde apar. A trecut prin multe si a facut multe. Viata i-a dat, moartea i-a luat pe unul dintre copii. A refuzat sa se dea batuta. Si in loc sa lase lacrimile sa ii sece puterile, s-a pus pe cusut. Si-a amintit ca sub ocupatia hortista din al II-lea Razboi Mondial un satean maghiar din Cojocna a luat toate hainele tesute si cusute de fetele romance si le-a dat foc in mijlocul satului. Si s-a apucat sa coasa din nou flori pe bluze si pe catrinte ca inainte de Razboi. "Au omorat modelul, numa' de aia il cos", zice cu seninatate tanti Veturia.

Tanti Veturia, curajoasa care si-a transformat lacrimile
in povesti traditionale tesute pe panza

A batut lumea in lung si in lat in ultimii ani. A reprezentat Romania la Strasbourg cu traditiile surprinse de acul ei fermecat pe panze; a uimit Italia cand i-a tesut steagul din ac, iar pe italieni i-a lasat cu gura deschisa cand le-a daruit o oala de lut pe care o credeau doar piesa de muzeu.

La targul de la "noaptea alba a muzeelor" din mai 2009, romani si straini aproape s-au batut pe cosuletul ei, invelit in stergare cu modele traditionale romanesti, cusute chiar de ea. Inauntru se ascundeau placintele cu gust de acasa si varzarile!!! Ori stiti si voi, clujenii au ce au cu varza pe care o gatesc traditional in fel si chip. Iar tanti Veturia face niste varzari cu gust de copilarie.

Varzari pufoase

Timp de preparare: 60 min

Cantitate obtinuta: minim 17 bucati

Ingrediente:
Pentru aluat:
700 gr faina 480/650
30 gr drojdie proaspata
2 oua
250 ml iaurt
200 ml lapte
100 gr unt
1 lingurita sare
3 linguri miere

Pentru umplutura:
1 varza proaspata de 500 gr
sare, piper, chilli, rozmarin, seminte de chimen, nucsoara

1. Amestecati faina, sarea si zaharul si adaugati drojdia, un ou intreg, untul topit si racit, iaurtul si laptele caldut. Amestecati si daca e nevoie adaugati faina pentru a obtine un aluat potrivit de moale. Framantati pana ce aluatul se desprinde de mana si de vas si se besica. Lasati sa dospeasca la caldura, acoperit cu un prosop curat.
2. Tocati marunt varza, presarati un praf de sare. Stoarceti varza dupa cateva minute si adaugati-i un varf de cutit de chilli, putin rozmarin, o jumatate de lingurita de seminte de chimen si un praf de nucsoara macinata. Adaugati si albusul de la un ou, putin batut.
3. Dupa ce aluatul a crescut, faceti bile de marimea unei mingi de tenis, intindeti aluatul in forma rotunda si puneti la mijloc varza. Inchideti si asezati intr-o tava tapetata cu hartie de copt. Mai lasati sa dospeasca la caldura pana isi dubleaza volumul.
4. Ungeti cu galbenus batut cu o lingura de apa si presarati cu sare grunjoasa si cu seminte de chimen.
5. Coaceti la foc mediu in cuptorul incis in prealabil.

Secrete:
1. Traditional, aluatul se face doar din faina, lapte caldut, un ou, drojdie si untura de porc, iar varza se toaca marunt si se condimenteaza doar cu sare si piper.

Chef de joaca - Bruschettine vesele

Vara! In sfarsit vara! Caldura e frumoasa chiar si sufocanta, cu conditia sa nu te bronzeze asfaltul, ci soarele, undeva pe iarba, langa un râu daca se poate. Ma insotiti intr-o mini-vacanta fie ea si virtuala?

Cu putin timp in urma am fost pe Valea Ierii. Copil fiind, cu tatal meu bantuiam Romania, iar unul dintre locurile lui favorite era Valea Ierii. E un loc frumos. M-am intors pe Valea Ierii, de aceasta data fara tatal meu. Timpul pare a se fi oprit in loc in munti. Si totusi...

De cativa ani, o familie de tineri romani, intorsi din Spania (daca am retinut eu bine povestea lor) au ridicat aici o pensiune superba. Pensiunea Lara. Locul e nemaipomenit. Drumul lasa de dorit pe alocuri, preturile sunt putin piperate in weekend, dar una peste alta merita efortul de a ajunge pana sus in Valea Ierii la pensiunea lor. Cand am fost la ei, aparatul meu fotografic se dadea mort de acumulatori. Asa ca am preluat de pe pagina lor de internet imaginile si poze cu cateva dintre platourile pe care le ofera turistilor (click pentru a mari oricare dintre imagini).

Pensiunea Lara in Valea Ierii, la 45 km Sud de Cluj-Napoca,
in Muntii Apuseni. Aici temperatura rareori ajunge la 25 de grade
(imagini preluate de pe http://www.pensiunealara.com/index.html)

Oamenii acestia tineri care sunt managerii pensiunii si sunt si cei care muncesc din greu acolo, si cele doua fetite superbe pe care le au, munca lor si ceea ce au realizat m-au inspirat. Si am creat un platou la fel de colorat ca si imaginile pe care le-am admirat si pe viu dar si pe pagina lor de internet. E un platou rece, exotic, proaspat, care nu va tine prea mult in bucatarie si care insa e satios.

Timp de preparare: peste 1 ora

Cantitate obtinuta: 25-33 de bucati in functie de cat de mari
faceti patratele de paine si bilele de branza.

Ingrediente:
5 felii de paine de casa neagra, sau toast
3 catei de usturoi
2 rosii proaspete
300 gr branza telemea
200 gr branza feta
150 gr unt
piper negru, piper alb
boia, nuca macinata, marar taiat marunt + pentru decor

Mod de preparare:
1. Prajiti feliile de paine in toaster, foarte putin, cat sa primeasca o culoare usor aurie. Taiati-le in patrate de 4x4 cm si ungeti-le cu putin ulei de masline, usturoi zdrobit. Asezati de-asupra feliile de rosii, taiate subtire.
2. Radeti branza marunt si amestecati-o cu untul pana cand obtineti o crema spumoasa. Adaugati piperul alb si piperul negru. Dati pasta la frigider pentru minim 15 minute pentru a se intari bine. Apoi cu mana umeda, formati bile pe care le tavaliti prin boia, nuca macinata sau prin marar.
3. Prindeti bilele de branza de bruschete cu scobitori.

Secret:
Serviti pe cat posibil imediat pentru a nu se incalzi pasta de branza. E mai buna rece, in timp ce bruschettele sunt bune daca nu sunt reci.

Despre mine

Calatoresc altfel si dincolo de experientele vizuale, ma leg de locurile prin care trec prin gusturi si prin mirosuri. Iubesc oamenii si poate de aceea bucataritul dincolo de a fi o experienta ludica, este pentru mine  placerea de a oferi celorlalti o sarbatoare a papilelor gustative. Gust placerea celorlalti de a privi si de a manca, si ma bucur de ea.

Te invit cu drag sa calatoresti alaturi de mine prin lumea povestilor, snoavelor, mentalitatilor, prin bucatariile lumii si implicit prin bucataria mea. N-am pastrat retetele asa cum le-am cules de prin toate colturile lumii pe unde am ajuns, insa le-am adaugat putin suflet si creativitate si ma bucur de ele fie ca le construiesc in bucataria mea, fie ca le ofer scrise si fotografiate.

Daca vrei sa ne cunoastem, scrie-mi. Opiniile tale chiar conteaza.

Amintiri culinare - Savarina cu inghetata de frisca

Mai tineti minte magazinele Gospodina? In copilaria mea comunista, magazinele astea duhnind a bere, a tigari de proasta calitate si a "varza a la Cluj" le gaseai la tot pasul, in toate cartierele. In ultima vreme, spre sfarsitul comunismului nu mai miroseau a nimic. Erau etern goale. Absolut goale. Cate o tanti veghea apatic mesele "la botul calului" si tejgheaua roasa si scorojita. Cu toate astea era ceva ce ma facea sa mai intru in magazinele astea care ar fi trebuit sa vanda semipreparate pentru "tovarasele gospodine ocupate in campul muncii in construirea societatii socialiste multilateral dezvoltate" (oribil!). Uneori primeau prajiturele. Primeau "broscute", sau extrem de rar, "savarine". In ultimii doi ani de comunism, nici macar din astea nu mai primeau.

Eterna coada la orice de dinainte de 1989,
in imagine coada la lactate. (preluata de pe iphoto.com)

Azi am scris o noua "Legenda a Epocii de Aur". (click pentru a citi).Mi-am amintit din nou lucruri pe care as vrea sa nu le fi trait, sa nu le fi cunoscut, sa nu trebuiasca sa mi le amintesc. Lucruri pe care speram din toata inima ca le-am uitat. Imi dau seama ca nu le-am uitat, ca sunt vii, ca inca mai sunt lipite de mine desi eram doar un copil in acele vremuri. Una din putinele bucurii dulci ale copilariei mele au fost aceste "savarine" pentru care economiseam fiecare banut pe care parintii mei mi-l dadeau ca sa o pot cumpara EU si nu sa o cumpere ceilalti pentru mine.

Si am evadat in bucatarie sa reconstruiesc o amintire, una noua care sa inlocuiasca amintirea veche.

Timp de preparare: 1 ora
Timp de refrigerare: minim 2 ore
Portii: 26 bucati

Ingrediente:

Pentru savarina
5 oua
5 linguri pesmet
5 linguri de zahar
200 ml Alchermes sau lichior dulce de cirese
2 portocale

Pentru inghetata
150 gr zahar
300 ml lapte
50 gr amidon
400 ml frisca

1. Bateti spuma 5 albusuri cu 5 linguri de zahar si cand ati obtinut o spuma tare, adaugati galbenusurile si pesmetul. Puneti la copt intr-o tava de muffins, in care ati pus formele de hartie mai intai pentru a nu se prinde aluatul de tava la copt. Tineti la cuptor pentru 15-20 de minute pana se rumenesc frumos pe de-asupra. Lasati-le sa se raceasca la temperatura camerei pentru a le umple.
2. Laptele, zaharul si amidonul se pun la foc si se amesteca pana obtineti o budinca mai consistenta. Adaugati zeama de la o lamaie si lasati sa se raceasca. La final adaugati 400 ml de frisca batuta. Dati la congelator pentru cel putin 2 ore.
3. Taiati savarinele in doua, scobiti aluatul din mijloc cu grija sa nu rupeti peretii prajiturii. Insiropati cu lichior sau Alchermes, care e un lichior italian foarte aromat si mai dulce. Umpleti savarinele cu un glob de inghetata de frisca. Eu am pus-o intr-un cornet de cofetarie si am umplut savarinele asa. Decorati cu feliute de portocala taiata in patru si cu fulgi de ciocolata.

Secret:
Savarina nu creste foarte mult la copt daca ouale nu sunt foarte proaspete, sau daca spuma nu se comporta ca una pentru meringhe, adica sa fie tare. Daca vreti sa creasca mai mult, puteti face un pandispan din 5 oua, inlocuind pesmetul cu faina si completand cu un plic de praf de copt. Nu mai iese aceeasi consistenta a savarinei, dar cresc mult mai bine.

Pofta buna

Dor de copilarie - Flori cu parfait de limette

Per la versione in italiano clicca qui

Trecand prin biblioteca mare din o parte a casei, ochii mi-au cazut pe o carte. O carte care mi-a marcat copilaria. Am adorat-o. Am citit-o pana aproape am rupt-o si mi-a ascuns-o mama. Era cartea pe care o citeam inevitabil in prima zi de vacanta! Credeam ca o sa-mi poarte noroc si o sa-mi aduca o vacanta plina de aventuri, intocmai cum era cea a personajelor din ea. Si azi, ochii mi s-au incrucisat cu titlul cartii din nou chiar daca nu mai e prima zi de vacanta: "Ciresarii" de Costantin Chirita.

Nu stiu ce faceati voi cand erati mici, dar eu una nu ratam nici un pom mai ales cand florile erau toate deschise anuntand rod bogat sau cand poamele abia formate se iteau de dupa frunze. Imi placeau corcodusele, merele, perele, ciresele mici, neformate, acre. Le mancam si florile pentru ca asa mi se parea ca as fi mai "ciresar". Si azi as mai trai aventura prin pesterile Romaniei cum o faceau copii din carte, as mai descoperi comori de daci si sabii de romani, dar intre timp am plecat sa reconstruiesc povestea dulce a aventurii, de astadata in bucatarie. O fi, sau n-o fi floare de cires?

Timp de preparare: 1 ore
Timp de refrigerare: 4 ore
Portii: 24 bucati

Ingrediente:
4 foi de placinta, sau strudel
3 oua
50 gr amidon
300 ml lapte
300 ml frisca
150 gr zahar
3 limette
1 pliculet zahar vanilat
50 gr unt sau margarina topita si racita pentru uns foile

Mod de preparare:

1. Intindeti foile suprapuse cate 2 si taiati-le in patrade de 15x15 cm, Luati cate o foaie taiata astfel si asezati-o intr-o tava de briose. Ungeti foaia cu putin unt sau margarina topita cu o pensula de bucatarie si asezati a doua foaie. Pudrati cu zahar pudra si coaceti pentru 5-10 minute in cuptorul bine incins, la foc mic.
2. Intr-o cratita amestecati galbenusurile cu zaharul, adaugati laptele si amidonul si fierbeti la foc mic pana cand obtineti o budinca destul de consistenta. Lasati sa se raceasca putin si adaugati zeama de la 2 limette si albusurile spuma. La final, adaugati si frisca batuta. Puneti la congelator pentru minim 4 ore. Amestecati din cand in cand crema pentru a fi mai pufoasa.
3. Puneti un glob de inghetata in florile facute din foile de placinta, decorati cu coacaze, zmeura sau capsuni, pudrati cu zahar si daca va place, stropiti cu ciocolata topita.


Secrete:
1. Nu faceti budinca prea groasa, veti obtine un parfait prea dur.
2. Amestecati din cand in cand budinca odata lasata la racit pentru a ramane cremoasa si a nu face scoarta.
3. Nu tineti prajitura gata montata mai mult de 20 de minute la temperatura camerei pentru ca inmoaie "floarea".

Pofta buna!

Din bucataria bunicii - mancarea cosasilor

Zilele acestea mi-am amintit de un fel de mancare pe care oamenii angajati cu ziua sa coseasca lucerna de pe campurile Transilvaniei il primeau adeseori la amiaza, alaturi de o felie zdravana de paine facuta pe vatra si una de slanina fripta, insotite de o carafa buna cu apa rece de izvor. Nu se mai poarta azi nici "cosasii" si nici mancarea consistenta servita la umbra copacilor razleti de pe campuri. A mai ramas apa la fel de rece si la fel de limpede si satioasa, ascunsa pe campuri la vreo 20 de kilometri de Cluj. Acolo am mancat ultima oara acest fel de mancare in incercarea mea de a dovedi ca si orasenii stiu sa tina coasa in mana. Bine ca nu mi-am taiat picioarele, dar m-am ales cu legenda izvorului, despre care am sa va povestesc cu alta ocazie, cand am sa va arat minunata prajitura unica, traditionala pe care o faceau bunicile din aceste parti de lume. Acum ma opresc la mancarica de fasole, la "mancarea cosasilor" atat de usoara si totusi consistenta, numai buna pentru zilele acestea toride de vara.

Per la versione in italiano clicca qui

Timp de preparare: 30 min
Cantitate: 4 portii

Ingrediente:
1,5 kg fasole verde
4 catei de usturoi
150 ml ulei de masline
sare, piper, ienibahar, foi de dafin
patrunjel

Mod de preparare:
1. Spalati, curatati si sectionati fasolea verde si puneti-o la fiert in apa rece in care adaugati sare, piper boabe, ienibahar boabe si 2-3 foi de dafin.
2. Dupa ce s-a fiert fasolea, scurgeti-o si caliti-o in 50 ml ulei pentru 5 minute.
3. Adaugati-i la sfarsit o maioneza de usturoi si decorati cu frunze de patrunjel maruntite.
Secret: 1. Pentru maioneza de usturoi, zdrobiti cateii de usturoi, adaugati un praf de sare si frecati. Apoi adaugati treptat 100 ml ulei de masline, pana obtineti o maioneza consistenta, albicioasa si iute. Daca este prea consistenta, diluati-o cu 1-2 linguri de iaurt slab.

2. Adaugati maioneza de usturoi doar in momentul servirii si puneti putina. E de preferat sa o aduceti la masa intr-un vas din care fiecare sa-si puna in farfurie dupa plac.

3. In mod traditional cu cat este mai mult usturoi cu atat este mai gustoasa. Pentru cei ce nu mananca light, pot adauga 1-2 felii de sunca prajita, ou sau carnat prajit.

Pofta buna!

Chiftelute de zucchini cu sos de mazare proaspata

per la versione in italiano clicca qui

O minune de culoare si gust! Am incercat reteta asta din nevoia de schimbare. Eternele culori si gusturi le voiam altfel. Asa ca joaca in bucatarie a avut efectul pe care-l vedeti. Si gustul a fost pe masura. E un fel de mancare foarte lejer, gustos, aromat, inedit. Merge ca aperitiv cald, sau chiar ca o cina usoara. Vi-l recomand fie ca aveti musafiri, fie ca va veti cinsti pe voi insiva cu o asemenea sarbatoare de mancarica.

Timp de preparare: 60 min
Portii: 4 persoane

Ingrediente pentru aproximativ 32 chiftelute:
4 dovlecei zucchini potrivit de mari
100 gr cascaval Gouda sau parmiggiano
70 gr paine inmuiata si stoarsa
1 ou
2 catei de usturoi
4 linguri ulei de masline
1 lingurita de marar maruntit
sare, piper alb, oregano, rozmarin dupa gust
pesmet cat e necesar pentru a obtine o coca din care sa poti modela chiftelute

Ingrediente pentru sosul de mazare:
400 gr mazare verde
1 ceapa
4 linguri ulei de masline
1 legatura patrunjel verde
sare, piper negru dupa gust

Mod de preparare:
1. Spalati zuchini si radeti-i pe razatoarea cu ochiuri mari, adaugati usturoiul, sarea piperul si caliti in 4 linguri de ulei de masline pentru 10 minute.
2. Lasati-i sa se raceasca si tocati-i cu un blender. Apoi adaugati toate celelalte ingrediente, inclusiv condimentele si amestecati bine. Adaugati pesmet cat e necesar pentru a obtine o compozitie din care sa puteti forma chiftelute.
3. Puneti-le pe o tava imbracata in hartie de copt si dati-le la cuptor pentru 15 minute, pana se rumenesc.
4. Caliti ceapa de la sos cu 4 linguri de ulei de masline, adaugati mazarea, un praf de sare si apa cat sa le acopere si lasati sa fiarba 15 minute la foc potrivit. Lasati la racit si cu un blender pasati si mazarea. Condimentati dupa gust si decorati cu patrunjel proaspat maruntit.

Secret: Pentru un aspect superb, aduceti la masa chifetele insirate pe frigarui, iar sosul fierbinte in boluri de sticla.
Pentru o culoare mai apetisanta, puneti in compozitia de chiftele un varf de lingurita de paprika. La copt, chiftelele primesc o nuanta rosiatica foarte frumoasa si un gust mai picant.

Salata de oua umplute

per la versione in italiano clicca qui

O minune de culori, aroma si joaca in bucatarie. O reteta noua, altfel pe care v-o recomand cu drag pentru zilele lungi de vara. Merge nemaipomenit la un bufet suedez sau pur si simplu la o cina de vara cu amicii. E tare frumoasa, gustoasa, lejera si putin picanta.

Timp de preparare: 40-60 min
cantitate: un platou pentru 4 persoane

Ingrediente:
7 oua fierte tari
7 linguri maioneza sau smantana
1 lingurita de marar proaspat, maruntit
1 catel de usturoi zdrobit
1 salata verde mare
1 ciorchine rosii cherry
4 felii bacon sau prosciuto crudo
70 gr cipsuri picante
3 cepe verzi
2 ardei rosii potrivit de mari

1. Taiati ouale in doua si asezati-le pe platou pe un pat din frunze de salata. Amestecati galbenusurile, smantana, usturoiul si mararul si umpleti albusurile. Printre ouale umplute aseyat feliutele de ardei, prosciuto, cipsurile, restul de salata taiata fasii potrivite si rosiile cherry intregi.

2. Stropiti totul cu un sos vinaigrette pe care il faceti amestecand in shaker: 6 linguri de ulei de masline, zeama de la o jumatate de lamaie cu 1 lingurita de marar maruntit, 2 lingurite de mustar Dijon (merge si mustarul romanesc cu hrean, dar e mai putin fin), 1 catel de usturoi zdrobit, un praf de sare un varf de lingurita de praf de chili.

Secret: aduceti la masa sosul vinaigrette intr-un vas separat in asa fel incat fiecare sa-si poate pune cat doreste. Daca nu serviti salata imediat, nu puneti sosul vinaigrette, va inmuia legumele.

Pofta buna!

Taa-daaam! Primul premiu pentru aventura mea culinara in blogosfera - Sar'mana Laura :)

Un premiu surpriza de la Laura si Casuta ei fermecata in care mi-e tare drag sa intru. Iti multumesc din toata inima.

Nu stiu exact cum se procedeaza, dar eu, la randul meu va daruiesc premiul acesta tuturor celor care ati trecut pe aici, aveti un blog si ati lasat un comentariu. Cu voi aici, blogul si munca mea sunt mai frumoase :)

Un premio sorpresa da Laura e dalla sua Cassuccia incantata dove amo tanto di entrare. La ringrazio di tutto cuore.

Non sono sicura come si fa, pero io al mio turno vi regallo questo premio a tutti coloro che vi siete fermato a leggermi, avete un blog e avete lasciato un commento qui. Con voi questo blog e il mio lavoro sono piu belle.

Gogosele exotice cu topping de sampanie

La o cafea si-o vorba de duh in bucatarie:

Asta-seara am avut chef de joaca in bucatarie. Si am ales sa ma joc cu orezul poate si pentru ca am scris din nou (in meseria mea) despre un bucatar vietnamez care iubeste Romania de doua ori. Dang Xuan Loc, sau Sony asa cum vrea sa i se spuna a venit in Romania in 1995 sa studieze petrochimia. A iubit tara asta si nu a mai plecat. A ramas la Pitesti.

Dupa cativa ani a iubit Romania inca o data, de astadata indragostindu-se de o romanca cu care s-a si casatorit. Au doi copii impreuna si au pus bazele primului restaurant cu specific vietnamez din Romania - Asia Flavour Company, care se afla in Pitesti pe strada Plevnei, la nr. 10.

L-am intalnit pe Sony alaturi de ambasadorul plenipotentiar al Vientamului venit in orasul meu pentru a stabili contacte universitare si de afaceri aici. M-a invatat despre lume si despre spiritul uman prin mancarea pe care a pus-o in farfurii, prin retele pe care mi le-a impartasit spre publicare. Pe mese ne-a asteptat nu doar cu mancarea gata, aburind, ci si cu bucatele de carton fin si frumos colorat pe care a tiparit 14 din invataturile lui Buddha, pentru ca omul nu traieste doar cu paine si apa ci mai ales cu vorbe de duh si asta pe toate meridianele lumii.

M-a inspirat acest om intr-atat incat azi, eu care nu ma dau in vant dupa orez, l-am transformat in ceva dulce. Ii dedic aceasta reteta lui si familiei lui desi nu stie de dedicatia mea asa cum v-o dedic si voua cei ce ma cititi aici. E un fel de a-i multumi acestui om pentru caldura umana pe care a transmis-o atunci cand mi-a vorbit despre Romania si despre Vietnam.

Timp de preparare: 60 minute
Cantitate obtinuta: 30 bucati
Dificultate: medie

Ingrediente pentru topping-ul de sampanie:
2 plicuri de zahar vanilat
2 galbenusuri
1 lingura unt
2 linguri de faina
100 ml sampanie, sau vin spumant
100 ml lapte

Puneti pe bain marie sampania, laptele, margarina, faina si zaharul vanilat. Amestecati pana se ingroasa si devine ca o crema potrivit de consistenta. Luati de pe bain marie si imediat puneti cele doua galbenusuri in compozitie. Amestecati rapid apoi adaugati albusurile batute spuma si amestecati din nou. Trebuie sa obtineti o crema fluida, dar nu apoasa. Dati crema la frigider. O veti scoate de la frigider doar inainte de a fi servita la masa.

Ingrediente pentru gogosele:
250 gr orez prefiert
100 gr branza de vaci sau urda
1 pliculet zahar vanilat
1 pliculet praf de copt
50 gr nuci macinate fin
2 oua
100 gr faina
zahar pudra sau miere si scortisoara pentru decor si rafinament

Fierbeti orezul dupa indicatiile de pe pachet si adaugati in apa in care il fierbeti un praf de sare. Dupa ce l-ati fiert si l-ati racit, pisati-l sau mixati-l ca sa obtineti un piure. Va fi de consistenta destul de lipicioasa si dura. In aceasta pasta de orez adaugati branza, nucile, faina, zaharul vanilat, praful de copt si galbenusurile. Amestecati bine. Aluatul este corect si bine facut atunci cand se dezlipeste de vas. Daca ramane lipit de vas mai adaugati-i putina faina.
Cu mana umezita in apa, formati bile potrivit de mari pe care le tavaliti prin albusurile usor batute, apoi prajiti gogoselele in ulei foarte bine incins.

Secrete: Daca uleiul nu este suficient de incins, gogoselele se vor lipi de tigaie.

Serviti gogoselele calde, pudrate cu zahar vanilat si scortisoara, alaturi de toppingul de sampanie foarte rece.

Pofta buna.

Prajitura cu urda dulce si stafide ca la mama

Mama mea e convinsa ca nu poate trece saptamana fara sa "mestereasca" cateva dulciuri, pe langa ce "combin" eu. Nu face prajituri cu crema, nici prea complicate (zice ea), dar face acele prajituri traditionale transilvane care ma leaga de copilarie. Si de la ea citire, iata o reteta de prajitura ardeleneasca cu urda, ca tot e vremea mulsului oilor si deci e vremea produselor de stana proaspete.

Timp de preparare: 15 min.
Timp de coacere: 20 min.
Cantitate rezultata: 30 bucati

Ingrediente aluat:

500 gr. faina 000 sau 650
2 galbenusuri
5 linguri de zahar
1 cub de drojdie
300 gr unt sau margarina
lapte caldut cat cuprinde pentru a obtine o coca potrivit de moale

Amestecati drojdia cu 2 linguri de zahar si putin lapte caldut si adaugati-o in faina. Adaugati galbenusurile si margarina topita si racita si amestecati, adaugand lapte caldut pana cand obtineti o coca potrivit de moale. Framantati pana cand coca se desprinde de mana si de vas.

Umplutura:
1 kg urda dulce (ricotta)
2 albusuri
5 linguri de zahar
300 gr stafide
o lingurita de coaja de lamaie
2 linguri de frisca dulce

Bateti albusurile spuma cu zaharul adaugati la final coaja de lamaie si stafidele si frisca dulce nebatuta.

Impartiti aluatul in doua si intindeti o foaie de aluta in tava tapetata cu hartie de copt. Peste foaie asezati umplutura de urda si la final cealalta foaie de aluat pe care o intepati din loc in loc cu furculita. Dati la cuptorul incins in prealabil si lasati 20-30 de minute, in functie de cuptor. Cand scoateti prajitura pudrati-o abundent cu zahar pudra vanilat, cum gasiti la Dr. Oetker.


Pofta buna. :)

Savoarea inedita a duminicilor marocane

Make a Free Flash Slideshow

Mmm, azi am hoinarit (vedeti si voi pe unde in imaginile de mai sus). Am ajuns nici mai mult nici mai putin decat taman la Buru, in Apuseni la cativa kilometri distanta de Turda, via Mihai Viteazu. Au la Buru niste mici, o minunatie! Nici prea prajiti ori afumati, nici nefacuti pe dinauntru, ci numai buni. N-am reusit insa sa aflu cine e producatorul acelui semipreparat. Oricum pentru 10 mici, o cafea si o inghetata am platit doar 30 de lei, adica undeva la 8 euro.

Stand la masa si savurandu-i alaturi de o cafea buna-foc, m-am gandit ca painea de Turda, si asa cu gust aparte, facuta dupa o reteta traditionala, nu merge tocmai bine cu micii. Parca ar fi mers mai bine o painica marocana de duminica. Langa micii prajiti, savoarea ei un pic aspra, de culoarea aurului ar fi fost un joc de culoare si gust si ar fi cerut mai iute o bere buna, sau, daca nu consumati alcool ca si mine, ar merge si mai bine alaturi de o socata spumanta. Pentru moment va dau reteta de painica marocana, la care de asta-data eu n-am rezistat si m-am jucat, adaugandu-i ou, seminte de susan si mac chiar in coca si nu pe deasupra. Gustul face tot efortul!

timp de realizare: 15 min,
timp de coacere: 1,52 h
(in functie de tipul de masina
de facut painea sau de cuptor),
cantitate obtinuta: 1,2 kg

Ingrediente:
250 ml lapte caldut
250 ml apa calduta
1 ou intreg
600 gr faina 000
80 gr de unt
1 lingurita de sare
1 lingurita de zahar
1 cub de drojdie proaspata
4 linguri faina de malai
3 linguri de seminte de mac
3 linguri seminte de susan

In masina de paine puneti toate ingredientele umede, adica laptele si apa. Adaugati faina, sarea, zaharul, faina de malai si semintele apoi puneti drojdia si setati masina pe programul rapid (la mine e programul cu nr. 4)

Daca nu aveti masina de facut paine amestecati drojdia cu 2-3 linguri de zahar si putina apa calduta si lasati la dospit acoperit, la loc cald. Intre timp, combinati toate ingredientele uscate si untul topit dar racit si oul intreg. Adaugati maiaua si apoi laptele si apa calduta pana cand obtineti un aluat potrivit de tare. Framantati pana ce aluatul se desprinde de mana si de vas. Formati painea cum doriti, puneti-o in tava unsa cu untura sau margarina solida, sau tapetata cu hartie de copt si lasati la dospit la loc cald pana cand isi dubleaza volumul. Intre timp incingeti cuptorul. Coaceti la foc mic pana cand coaja devine roscat-aurie.

Recomandari: painica asta merge de minune langa fritpura din carne de miel, vita sau porc si un vin rosu bogat in aroma. Poate fi servita foarte bine langa humus sau fasole frecata si o salata verde.

Reteta rapida de millefeuilles pentru kremsnit

Va promisesem ca voi reveni cu o reteta rapida de aluat care se desprinde in foi, pentru voi toate cele care nu puteti sa va intoarceti in tara pentru un pachet de foi de aluat frantuezesc de fiecare data cand vreti sa faceti kremsnit, sau pateuri. In Ardeal acest aluat se utilizeaza pentru "haiose", o prajiturica cu magiun inauntru (silvoiza de prune) pe care o servesti mai ales la Craciun si face deliciul sarbatorilor traditionale. In general e o reteta destul de complicata si elaborata.

Personal, am gasit o versiune rapida, care nu trebuie tinuta cu orele la frigider, nici scumpa nu e. Aveti nevoie de maxim 30 de minute si aluatul vostru care se desprinde in foi e gata pentru a fi folosit. Singura diferenta fata de aluatul facut in 3-4 ore este ca acesta nu creste poate atat de inalt, dar asta depinde de cate ori il veti impaturi. Eu fac operatia de doar 2 ori. Pentru kremsnit nici nu e nevoie de un aluat prea inalt.

Iata reteta:
500 gr faina 000 sau 650
200 ml apa
300 gr unt, margarina sau untura
1 ou
15 ml zeama de lamaia proaspata (1 lingura), daca nu aveti lamaie puteti folosi 1 lingura de otet
coaja de lamaie
1 lingurita de sare

Intr-un castron puneti 100 de gr de grasime topita, apa rece, sarea, oul intreg, coaja rasa de lamaie si 400 de gr de faina. Amestecati bine si framantati pana se desprinde de vas. Apoi asezati-l pe blatul de lucru infainat si lasati sa se odihneasca putin. Intre timp amestecati restul de 200 gr grasime cu restul de faina (100 gr). Omogenizati cele doua ingrediente si il tineti la temperatura camerei.

Intindeti aluatul in forma de dreptunghi, nu mai gros de 3-4 mm. Fara a taia pentru a-l desprinde, delimitati foaia in 3 parti. Ungeti doua dintre ele cu 1/2 din grasimea in care ati pus faina si impaturiti. Apoi, foarte usor, intindeti din nou aluatul intr-o foaie dreptunghiulara groasa, ca sa nu distrugeti foitele, si repetati procedeul de impaturire cu restul de grasime cu faina, ca mai sus. Tineti aluatul la rece pentru 30 minute cat preparati crema. ATENTIE! ALUATUL NU TREBUIE SA INGHETE SUB NICI O FORMA. TINETI-L DOAR LA RECE!

Pentru a va da o idee, am gasit pe net un patiser francez care face aceasta operatiune si il postez aici ca sa va fie de folos. El face chiar ultima operatiune, inainte de a da aluatul la rece fara a mai pune grasimea. La prima impaturire, aluatul este doar mult mai subtire, iar grasimea se intinde inainte de fiecare impaturire. Spor la treaba!